Papa critică cultura rebutului şi accentuează valoarea bătrânilor
05.03.2015, Vatican (Catholica) - La audienţa generală de ieri, Papa Francisc a condamnat societatea modernă pentru că pe ascuns se descotoroseşte de bătrâni şi a afirmat că o civilizaţie care îi percepe doar ca greutăţi este „pervertită” şi bolnavă. „Este un păcat de moarte să ne abandonăm bătrânii. […] Ei nu sunt nişte străini. Suntem noi – mai devreme sau mai târziu vom fi inevitabil ca ei, chiar dacă alegem să nu ne gândim la aceasta”, le-a spus Sfântul Părinte pelerinilor prezenţi în Piaţa San Pietro pentru audienţa generală.
„O societate care scapă de bătrâni poartă în ea virusul morţii”, a continuat Pontiful, avertizând că dacă nu învăţăm să îi îngrijim şi să îi respectăm pe bătrâni „vom fi trataţi în acelaşi fel”. A amintit despre o vizită făcută unei bătrâne, pe când era încă Arhiepiscop de Buenos Aires, pe care a întrebat-o ce mai fac copiii ei. Femeia i-a oferit răspunsuri vagi, iar viitorul Papă a întrebat-o dacă aceştia o vizitează des. Cât de des? Femeia a răspuns că ultima oară de Crăciun. „Era august. Opt luni fără o vizită de la copilul ei – acesta este un păcat de moarte.”
Reflecţia Papei Francisc despre bătrâni face parte din seria de cateheze dedicate familiei, începută toamna trecută în pregătire pentru Sinodul Episcopilor din octombrie dedicat familiei. Săptămâna aceasta şi cea viitoare va fi dedicată bătrânilor. „Cultura rebutului îi consideră pe bătrâni ca greutăţi, poveri, deoarece nu doar că nu produc, dar şi constituie o greutate şi, chiar dacă nu deschis, sunt îndepărtaţi.” Mulţi bătrâni se tem de această „situaţie de neajutorare şi de abandon”, a mai afirmat Sfântul Părinte, spunând că o societate „fără proximitate este o societate pervertită”. În aceste vremuri oamenii ajung să trăiască mai mult datorită progreselor din medicină, dar inima umană nu s-a extins în aceeaşi măsură în care s-au adunat anii vârstei omului.
„Adesea societăţile noastre nu doar că eşuează să ofere spaţiu bătrânilor, dar îi şi consideră o greutate”, a explicat el, spunând că de fapt calitatea unei societăţi este dată de modul în care îşi tratează bătrânii şi după locul pe care îl dă acestora în viaţa comunităţii. „În tradiţia Bisericii există un bagaj de înţelepciune care a susţinut mereu o cultură a apropierii de bătrâni, o disponibilitate de însoţire afectuoasă şi solidară în această parte finală a vieţii. Această tradiţie este înrădăcinată în Sfânta Scriptură, aşa cum atestă de exemplu aceste expresii ale Cărţii lui Ben Sirah: Nu devia de la discursul celor bătrâni, căci şi ei au învăţat de la părinţii lor! De la ei vei învăţa înţelegerea şi să dai răspuns la timp de nevoie! (Sir 8,9)”
