Papa Francisc: Discriminarea şi nedreptatea pun la încercarea bunătatea oamenilor

11.03.2015, Roma (Catholica) - Duminică, 8 martie 2015, după-amiază, Papa Francisc a vizitat parohia romană Santa Maria Madre del Redentore, din suburbia Tor Bella Monaca, unde a fost primit de peste o mie de tineri. Înainte de a intra în biserică, Sfântul Părinte a vizitat Centrul Caritas, pentru a saluta bolnavii şi persoanele cu dizabilităţi asistate de Misionarele Carităţii. „Isus nu ne abandonează niciodată”, a spus el, „deoarece pe Cruce a experimentat durerea, tristeţea, singurătatea şi multe ale lucruri… Să nu vă pierdeţi niciodată încrederea în El”.

Mai târziu, în biserică, s-a întâlnit cu un grup de copii şi tineri şi a răspuns şa întrebările lor. Prima a fost: dacă Dumnezeu iartă totul, de ce există iadul? Papa a răspuns că iadul este dorinţa de a ne distanţa de Dumnezeu şi de a respinge iubirea Lui. Dar „dacă eşti un păcătos teribil, care a comis toate păcatele din lume, toate, condamnat la moarte, şi chiar şi atunci când eşti acolo rosteşti blasfemii, insulte… şi în momentul morţii, când tocmai urmează să mori, priveşti spre cer şi spui: ‘Doamne…!’, unde mergi, în rai sau în iad? În rai! Doar cei care spun: Nu am nevoie de Tine, mă descurc singur, aşa cum a făcut diavolul, sunt în iad – şi diavolul este singurul despre care suntem siguri să se află acolo”.

A doua întrebare a privit cum să trăim morala creştină. Papa Francisc a răspuns: „Morala creştină este un har, un răspuns la iubirea pe care El v-o dă mai întâi… Isus este cel care vă ajută să mergeţi înainte, şi dacă aţi căzut, El este cel care vă ridică din nou şi vă face să mergeţi mai departe. Dar dacă credem că viaţa morală este doar despre ‘a face aceasta’ şi ‘a nu face aceasta’, nu acesta este creştinismul. Este o filosofie morală, dar nu, nu este creştinismul. Creştinismul este a-l iubi pe Isus, primul care ne-a iubit… Morala creştină este aceasta: ai căzut? Ridică-te şi mergi mai departe. Aşa este viaţa. Dar întotdeauna cu Isus”.

Înainte de a celebra Liturghia, Papa Francisc a stat de vorbă cu membrii consiliului pastoral parohial şi colaboratorii acestora, care i-au descris situaţia din zonă, în care trăiesc multe familii marginalizate, şi unde există multe probleme legate de consumul de droguri şi de crime. „Oamenii din Tor Bella Monaca sunt oameni buni”, a subliniat Papa Francisc. „Au aceeaşi lipsă pe care au avut-o Isus, Maria şi Iosif: ei sunt săraci. Cu diferenţa că Iosif avea un loc de muncă, Isus avea un loc de muncă, şi mulţi oameni de aici nu au, dar ei trebuie totuşi să îşi hrănească copiii. Şi cum se descurcă? Voi ştiţi cum. Bunătatea este aspru pusă la încercare de nedreptate; nedreptatea şomajului şi discriminarea. Şi acesta este un păcat, un păcat grav.”

„Mulţi oameni sunt forţaţi să facă lucruri pe care nu doresc să le facă, pentru că nu pot găsi o altă cale… Şi foarte adesea oamenii, când simt că nu sunt singuri, că au un rost, nu cad în acea reţea a răului, care îi exploatează pe săraci. Mafioţii îi exploatează de asemenea pe săraci, pentru a-i pune să facă munca lor murdară, şi atunci când poliţia o descoperă, îi găsesc pe acei săraci şi nu pe mafioţii care sunt în siguranţă, şi de asemenea plătesc pentru siguranţa lor. Aşadar, este necesar să îi ajutăm pe oameni… Prima poruncă pastorală este apropierea: a fi aproape de ei… Nu putem să mergem într-o casă în care există copii bolnavi sau flămânzi şi să spunem: ‘trebuie să faceţi aşa şi aşa’. Nu. Este nevoie să mergem la ei cu apropiere, cu acea mângâiere pe care ne-a învăţat-o Isus… Acesta este principalul meu sfat pastoral pentru voi”.

În predica rostită în biserica Santa Maria del Redentore, Episcopul Romei a comentat pasajul din Evanghelia Sf. Ioan care relatează alungarea vânzătorilor din Templu, remarcând că două aspecte ale textului sunt de evidenţiat în mod deosebit: o imagine şi un cuvânt. „Imaginea este aceea a lui Isus cu biciul, care îi alungă pe toţi cei care folosesc Templul pentru comerţ. Templul era sacru, şi aceasta însemna că aceia care nu erau curaţi erau daţi afară… Isus a luat biciul şi a curăţat Templul”.

„Şi cuvintele sunt spuse atunci când se arată că mulţi oameni au crezut în El, o frază teribilă: ‘Dar Isus nu se încredea în ei pentru că El îi cunoştea pe toţi. Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că El cunoştea ce era în om’. Nu îl putem înşela pe Isus. El ne cunoaşte în profunzime. Înaintea Lui nu putem pretinde că suntem sfinţi şi să închidem ochii, şi apoi să ducem o viaţă care nu este ceea ce doreşte El… Şi ştim cum i-a numit Isus pe cei cu două feţe: ipocriţi”.

„Ne va face bine, astăzi, să intrăm în inimile noastre şi să privim la Isus. Să îi spunem: ‘Doamne, iată, sunt lucruri bune, dar există şi lucruri care nu sunt bune. Isuse, ai încredere în mine? Sunt un păcătos’… Isus nu se teme de aceasta… Totuşi, sunt cei care se îndepărtează, care au două feţe; care se lasă văzuţi făcând binele pentru a-şi acoperi păcatul ascuns… Atunci când intrăm în inimile noastre, găsim multe lucruri care nu sunt bune, aşa cum Isus a găsit în templu afaceri murdare de comerţ… Putem continua dialogul nostru cu Isus: ‘Isuse, tu ai încredere în mine?… Îţi voi deschide aşadar poarta, ca tu să poţi să cureţi'”.

„Îi putem cere Domnului ca, aşa cum a venit să cureţe Templul, să vină şi să cureţe sufletele noastre”, a continuat Papa Francisc. Şi ni-l imaginăm venind cu un bici… Nu, nu aceasta curăţă sufletul! Ştiţi ce bici a folosit Isus pentru curăţarea sufletelor noastre? Milostivirea. Deschideţi-vă inimile voastre spre Isus… Şi dacă ne deschidem inimile faţă de milostivirea lui Isus, pentru ca El să ne poată curăţa inimile, sufletele, atunci Isus va avea încredere în noi”.