Liturghia Cinei celei de Taina la Timişoara
03.04.2015, Timişoara (Catholica) - Cina cea de Taină sărbătorită de Mântuitorul nostru Isus Cristos împreună cu Apostolii Săi este momentul instituirii Sacramentului Euharistiei. Acest eveniment, rememorat în Joia Mare, a fost marcat şi în acest an în Domul „Sf. Gheorghe” din Timişoara printr-o Sfântă Liturghie pontificală celebrată joi, 3 aprilie 2015, începând de la orele 19.00, de către Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop de Timişoara. Momentul intonării imnului „Gloria in Excelsis Deo!” a coincis, aşa cum se ştie prea bine, cu clipa după care clopotele şi orga nu s-au mai făcut auzite, ele rămânând în deplină tăcere până în noaptea Vigiliei Pascale, atunci când vor vesti lumii, cu bucurie, învierea lui Cristos. Lecturile au fost citite în limbile maghiară şi germană, iar Evanghelia a fost vestită de pr. diacon Ioan Cădărean în limba română. Tot părintele diacon a rostit, în trei limbi (germană, maghiară şi română) şi predica, enumerând, pentru început evenimentele pline de mister întâmplate în Joia Mare: Cina dea de Taină, spălarea picioarelor celor doisprezece Apostoli, instituirea Sfintei Euharistii, trădarea lui Iuda, agonia Mântuitorului în Grădina Ghetsemani şi, în final arestarea sa. Toate acestea însă, sunt pătrunse şi au ca liant dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii.
În continuare, predicatorul a afirmat: „…actul spălării picioarelor apostolilor de către Domnul este un mister. ‘Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?’, întrebă Domnul. „Şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut Eu” (Io 13,14-15). Putem spune că Domnul ne-a arătat sensul acestui mister: „ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut Eu”. Totuşi, în acesta mai rămân ascunse două mistere: unul al umilinţei şi unul al iubirii aproapelui. Misterul umilinţei Domnului, al lui Dumnezeu faţă de om, vine să şteargă păcatul mândriei. Cu adevărat mândria (superbia), este sâmburele păcatului omului. De aceea nici Petru nu acceptă imediat să i se spele picioarele. Probabil nici el, sau nici altul, nu ar fi spălat picioarele unuia mai mic decât el. La fel nici protopărinţii noştri Adam şi Eva nu au înţeles să se plece în faţa lui Dumnezeu, ascultându-i porunca. Dar iată, acum însuşi Dumnezeu ascultă, se pleacă în faţa creaţiei Sale şi o curăţă de acest păcat.”
Referirea la gestul spălării picioarelor s-a legat într-un mod fericit de ritualul spălării picioarelor a doisprezece bărbaţi. După predică, episcopul alături de doi acoliţi şi de părintele ceremoniar s-au îndreptat spre grupul celor doisprezece, aşezaţi în faţa altarului, pe două rânduri, şi aleşi din mai multe categorii de vârstă, origine şi limbă maternă: au fost prezenţi, ca şi în anii anteriori, tineri din două grupuri de tineri studenţi, „Jubilate” (lb. română) şi TEKMEK (lb. maghiară), dar şi bărbaţi adulţi, angajaţi, capi de familii, catolici practicanţi. Diversitatea celor doisprezece bărbaţi participanţi la ritualul spălării picioarelor evidenţiază multitudinea chemărilor Bisericii, dar şi diversitatea lingvistică şi culturală a poporului catolic din cuprinsul Diecezei de Timişoara, dar mai presus de toate unitatea în credinţă a acestui popor credincios.
La finalul ritualului Împărtăşaniei, celebrantul principal precedat de asistenţa liturgică au mutat Sf. Euharistie în tabernacolul altarului lateral, consacrat Cinei celei de Taină, moment urmat de o scurtă adoraţie personală a episcopului şi a asistenţei. Celebrarea s-a încheiat pe fundalul muzical al imnului „Pange Lingua” intonat de corul „Exultate” al Domului din Timişoara, cor care de altfel a şi încadrat din punct de vedere muzical jertfa euharistică.
După un scurt moment de adoraţie în tăcere al tuturor celor prezenţi, tinerii din grupul „Jubilate” au condus adoraţia la Preasfântul Sacrament până la orele 21.30. Altarele Domului, începând cu cel principal şi continuând cu toate cele secundare – cu excepţia celui în care se păstrează Sf. Euharistie – au fost spoliate de toate ornamentele, antipendiile, feţele de altar şi sfeşnicele, reflectare a realităţii că ne regăsim într-un moment profund, al agoniei şi arestării lui Cristos pe Muntele Măslinilor, vândut fiind de Iuda, un timp în care Biserica pune accent pe meditarea mai în profunzime a misterului Răscumpărării noastre. Şi în această seară au fost oferite ocazii pentru Sf. Spovadă, înainte şi după Sf. Liturghie aproape până la orele 22.00. (text: Claudiu Călin; foto: Sipos Enikő)
Imagini
