Papa Francisc: Nici un copil nu este o greşeală
09.04.2015, Vatican (Catholica) - a Francisc a încheiat miercuri, 8 aprilie 2015, reflecţiile sale despre copii, în cadrul seriei de cateheze despre familie pe care le-a ţinut la audienţele generale de miercurea. A vorbit împotriva suferinţei copiilor şi a spus că este „ruşinos” a susţine vreodată că este o greşeală venirea unui copil pe lume. „Atâţia copii încă de la început sunt refuzaţi, abandonaţi, li se fură copilăria şi viitorul lor. Unii, aproape pentru a se justifica, îndrăznesc să spună că a fost o greşeală a-i aduce pe lume. Acest lucru este ruşinos! Să nu descărcăm asupra copiilor greşelile noastre, vă rog! Copiii nu sunt niciodată ‘o greşeală’.”
Cateheza papală s-a concentrat pe „istoriile de pătimire” pe care le trăiesc mulţi dintre copii, şi Pontiful a enumerat foamea lor, sărăcia lor, fragilitatea lor, abandonarea lor, neştiinţa lor. „Acestea sunt motive pentru a-i iubi mai mult, cu generozitate mai mare”, a mai spus el, atrăgând atenţia că „toţi adulţii suntem responsabili de copii şi trebuie să facem fiecare ceea ce se poate pentru a schimba această situaţie”. „Fiecare copil marginalizat, abandonat, care trăieşte pe stradă cerşind şi cu tot soiul de expediente, fără şcoală, fără îngrijiri medicale, este un strigăt care se înalţă la Dumnezeu şi care acuză sistemul pe care noi, adulţii, l-am construit.”
Papa Francisc a deplâns situaţiile în care copiii sunt exploataţi pentru traficul de persoane sau antrenaţi pentru război. „Şi în ţările aşa-numite bogate atâţia copii trăiesc drame care îi marchează în mod greu, din cauza crizei familiei, a golurilor educative şi a condiţiilor de viaţă uneori inumane. În orice caz, sunt copilării încălcate în trup şi în suflet. Dar nici unul dintre aceşti copii nu este uitat de Tatăl care este în ceruri! Nici una dintre lacrimile lor nu este pierdută! Aşa cum nu trebuie pierdută nici responsabilitatea noastră, responsabilitatea socială a persoanelor, a fiecăruia dintre noi, şi a ţărilor.”
Sfântul Părinte a reamintit relatarea evanghelică în care Isus i-a binecuvântat pe copiii care erau aduşi la El, în ciuda faptului că apostolii îi îndepărtau. „Ce frumoasă este această încredere a părinţilor şi acest răspuns al lui Isus! Cum aş vrea ca această pagină să devină istoria normală a tuturor copiilor! Este adevărat că, mulţumire fie lui Dumnezeu, copiii cu dificultăţi grave găsesc foarte adesea părinţi extraordinari, gata pentru orice jertfă şi pentru orice generozitate. Însă aceşti părinţi nu trebuie să fie lăsaţi singuri! Trebuie să însoţim truda lor, dar să le oferim şi momente de bucurie împărtăşită şi de veselie negrăită, pentru ca să nu fie cuprinşi de rutina terapeutică.”
De asemenea, „copiii plătesc şi preţul unirilor imature şi al despărţirilor iresponsabile: ei sunt primele victime; îndură rezultatele culturii drepturilor subiective exasperate şi devin după aceea copiii ei mai precoci. Adesea absorb violenţă pe care nu sunt în măsură să o ‘elimine’, şi sub ochii celor mari sunt constrânşi să se obişnuiască cu degradarea.” Pontiful a invitat societatea să îşi stabilească următorul principiu: „Este adevărat că nu suntem perfecţi şi că facem multe greşeli. Însă când este vorba despre copiii care vin pe lume, nici o jertfă a adulţilor nu va fi considerată prea scumpă sau prea mare, numai să evite ca un copil să creadă că este o greşeală, că nu valorează nimic şi că este abandonat rănilor vieţii şi prepotenţei oamenilor”. „Cât de frumoasă ar fi o astfel de societate!”, a exclamat el.
