Pr. Lombardi SJ despre Cardinalul Robero Tucci SJ
17.04.2015, Roma (Catholica) - Cardinalul Roberto Tucci a murit la Roma, marţi, 14 aprilie 2015, la vârsta de 94 de ani. Vineri, 17 aprilie, la ora 15.30, au fost programate funeraliile Cardinalului italian iezuit, prezidate de Cardinalul Angelo Sodano, la Altarul Catedrei din Bazilica San Pietro, cu participarea Papei Francisc la riturile de rămas bun.
Printre misiunile pe care le-a împlinit Roberto Tucci s-a numărat şi cea de director al postului Radio Vatican. Părintele Federico Lombardi, actualul director general al postului şi confrate iezuit al părintelui Tucci, a oferit un medalion biografic al celui pe care l-a definit „un exemplu pentru fraţii iezuiţi”. „A fost un călugăr exemplar în viaţa de rugăciune, în celebrarea Sfintei Liturghii, în integrarea în viaţa comunitară. A fost mereu respectat şi iubit de către confraţii iezuiţi, fiind foarte prezent la activităţile institutului nostru călugăresc, chiar şi atunci când îndatoririle la care era chemat, prin misiunea care îi fusese încredinţată de Papă, îl făceau să călătorească mult şi să fie deseori absent.”
Despre rolul important avut de părintele Tucci în privinţa Conciliului Vatican al II-a, directorul general a evocat implicarea activă în redactarea unor documente conciliare: „La acea vreme, părintelui Tucci, tânărul director al revistei Civiltà Cattolica, i-a fost solicitată colaborarea la redactarea unor documente importante, printre care Gaudium et spes, fiind astfel chemat să intre în rândul experţilor Conciliului. De asemenea, a avut un rol important în comunicarea desfăşurării Conciliului, fiind una dintre persoanele de legătură şi o sursă de informaţie pentru jurnaliştii care trebuiau să relateze despre Conciliu. Tucci şi-a îndeplinit această misiune cu foarte mare inteligenţă şi echilibru, motiv pentru care toţi ziariştii care au urmărit desfăşurarea Conciliului şi-l amintesc cu deosebită stimă pentru modul în care şi-a îndeplinit datoria. La revista Civiltà Cattolica a fost un foarte bun director, în sensul că nu scria multe articole, nu ţinea numeroase conferinţe, nu prea dădea interviuri, dar avea o vastă cultură, citea mult şi ştia să distribuie sarcinile de lucru dar, mai ales, ştia să ofere colaboratorilor săi subiecte de reflecţie şi materiale informative într-un mod extraordinar. Pentru aceasta, toţi cei care au colaborat cu el i-au fost extrem de recunoscători, căci le-a permis să desfăşoare o muncă foarte intensă, interesantă şi plină de informaţii.”
Despre misiunea de director general al postului Radio Vatican, la care pr. Tucci a fost de asemenea chemat, actualul director general a spus: „La Radio Vatican slujirea sa a fost cumva limitată în timp, întrucât – după câţiva ani – i s-a cerut să fie organizatorul călătoriilor apostolice ale Papei Ioan Paul al II-lea, misiune care i-a ocupat cea mai mare parte din timp şi spre care şi-a orientat aproape în întregime atenţia, chiar dacă a continuat să fie prezent la Radio, într-un mod caracterizat de discreţie dar şi de o mare capacitate de a ne sfătui, printr-o prezenţă înţeleaptă şi iubitoare care ne-a însoţit în mod autentic mulţi ani şi pentru care-i suntem deosebit de recunoscători.”
Întrebat despre semnificaţia contribuţiei adusă de pr. Tucci la călătoriile apostolice ale Papei Ioan Paul al II-lea, pr. Lombardi a spus: „A reprezentat o slujire de o foarte mare importanţă pentru pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. Au fost zeci de călătorii apostolice internaţionale organizate de pr. Tucci, în colaborare cu Gasbarri şi cu alte persoane, însă responsabilitatea principală era a părintelui Tucci. Cred că slujirea sa a fost percepută de Papa Ioan Paul al II-lea ca un serviciu adus cu discreţie, cu deosebită fidelitate, întrucât respecta cu o deosebită atenţie orice semn al oricărei voinţe şi dorinţe a Papei Wojtyła. În acelaşi timp, trebuia să îl protejeze faţă de valul de cereri – câteodată nepotrivite – venite din toate colţurile lumii cu ocazia organizării călătoriilor.”
Şi a continuat: „Părintele Tucci a ştiut aşadar, cu o deosebită fidelitate şi simplitate dar şi cu mare inteligenţă şi capacitate de a relaţiona cu guvernele, cu Nunţii Apostolici, cu diferitele componente bisericeşti, să pună la punct programele unor călătorii rămase istorice, care i-au permis Papei Ioan Paul al II-lea să desfăşoare un aspect fundamental al slujirii sale faţă de Biserica din întreaga lume. De aceea, Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să îşi exprime recunoştinţa şi stima faţă de un om de o mare cultură care, de fapt, şi-a sacrificat activitatea şi dimensiunea cu caracter cultural şi comunicativ în favoarea unei slujiri legate de organizare, ce a reprezentat însă o muncă extrem de importantă şi de delicată. Şi cardinalatul a fost de altfel o formă de exprimare a recunoştinţei din partea Sfântului Părinte.”
