Greco-catolicii, o permanenţă în închisorile comuniste
26.04.2015, Roma (Catholica) - Miercuri, 22 aprilie 2015, a avut loc la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman evenimentul comemorativ intitulat „Greco-catolicii, o permanenţă în închisorile comuniste”, din cadrul tematicii „Martiri şi mărturisitori ai neamului românesc (1948-1989)”, la iniţiativa Academiei „Petru Tocănel”. Manifestarea a fost organizată în colaborare cu Asociaţia „Mitropolit Visarion Puiu”, Societatea Culturală „Clepsidra”, Colegiul Naţional „Roman-Vodă” şi Liceul Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman, aflăm de pe OFMConv.ro.
Au luat parte la aceste manifestări PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaşi; PS Mihai Frăţilă, Episcop al Eparhiei Sf. Vasile cel Mare de Bucureşti; PS Claudiu Lucian Pop, Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore de Blaj; şi pr. Emilian Cătălin, ministru provincial; studenţi, seminarişti, oameni de cultură şi romaşcani. În prima parte a programului a avut loc Sfânta Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel. Celebrarea liturgică a început prin prezentarea de către pr. Emilian Cătălin a invitaţilor. „Astăzi, suntem chemaţi să ne întoarcem privirea cu recunoştinţă spre trecut şi să ne amintim de înaintaşii noştri. De cei care au dus mai departe în secolul trecut, lumina sfânta a învierii în temniţele comuniste, şi ne oprim în mod particular astăzi asupra martirilor Bisericii Greco-Catolice. Mă bucur ca în acest moment să ne unim în credinţă şi în cuget şi să mulţumim lui Dumnezeu că am avut parte de înaintaşi vrednici”.
În predica sa, PS Claudiu Lucian Pop a adresat şi un cuvânt de mulţumire pentru această iniţiativă. A făcut referinţă la Papa Leon al XIII-lea, care afirma că dacă o societate este în curs de a se destrăma, atunci ea trebuie să îşi aducă aminte de trecutul ei. PS Claudiu Lucian Pop a făcut o comparaţie între rănile Domnului şi rănile persecuţiei comuniste. Atingând rănile Domnului precum sfântul Toma, atingem iubirea lui Dumnezeu. Privind rănile Domnului nu ne putem îndoi niciodată de iubirea Sa. PS Claudiu a transmis şi mesajul Cardinalului Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice, despre credinţa martirilor care fascinează şi îmbărbătează noile generaţii.
Cardinalul Lucian Mureşan a făcut referinţă la deviza aleasă de PS Petru Gherghel pentru stema episcopală, rugăciunea lui Isus „Ca toţi să fie una”, şi în acest sens, martiriul tuturor acelora care şi-au dat viaţa pentru credinţă reprezintă un semn profetic ca lumea să creadă, jertfa de iubire şi de iertare. De trei secolele greco-catolicii mărturisesc credinţa lor în unitate. Amintindu-i pe Episcopii care au stat în închisorile comuniste: Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu şi Cardinalul Iuliu Hossu, a spus că aceştia, împreună cu alţi martiri şi mărturisitori, mijlocesc pentru poporul lor, bucurându-se din partea acestuia de o adevărată şi profundă veneraţie.
Manifestarea culturală din a doua parte a programului a fost moderată de pr. conf. univ. dr. Damian Ghe. Pătraşcu, rectorul Institutului Franciscan din Roman. Părintele a acordat cuvântul pr. Emilian Cătălin, PS Petru Gherghel, PS Claudiu Lucian Pop şi pr. Florin Ţuscanu, din partea PS Ioachim Băcăuanul. Manifestarea a continuat cu o conferinţă susţinută de PS Mihai Frăţilă, care a făcut un scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice, suprimată de un regim diabolic ateu în 1948 şi care a fost aparent absorbită de Biserica Ortodoxă majoritară.
Aportul cultural şi civilizator al acestei Biserici de rit răsăritean bizantin, dar în comuniune cu Roma din anul 1700, inspirându-se din Occident, a câştigat românilor ardeleni dreptul la supravieţuire, deschizându-le căile modernităţii, angajându-se pe două planuri, naţional şi spiritual, construindu-şi astfel propria identitate bisericească. Biserica Greco-Catolică, situată între Răsărit şi Apus, a realizat un edificiu spiritual care trebuie încă descoperit. Cei care au păstorit în perioada interbelică au luptat pentru apărarea drepturilor civile şi pentru demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi au avut parte de recunoaştere universală din partea Papei Pius al XII-lea care nu se ruşina să le sărute lanţurile. Biserica Greco-Catolică este mândră cu trecutul ei prodigios.
În concluzie, PS Mihai Frăţilă a susţinut că drumul mântuirii nu este bătălia pentru supremaţie; mărturia martirilor nu e un apel la revanşă, ci contemplarea harului crucii în viaţa omului credincios. Martirii greco-catolici au trăit, ceas de ceas, bunătatea, prietenia, surâsul, înţelegerea care definesc de fapt istoria de iubire cu Dumnezeu şi nu sistemul. Credinţa e viaţă. Închişi după gratii materiale, dar liberi în interior, au trăit din plin virtutea speranţei în Cristos. După această conferinţă, moderatorul a adresat câteva întrebări din partea publicului tuturor Episcopilor, urmând astfel o dezbatere de ansamblu asupra celor discutate.
