Cultura întâlnirii este necesară astăzi şi în China
01.05.2015, Roma (Catholica) - În vârstă de 89 de ani, Johannes Huo Cheng este Episcop de Fengiang, în provincia chineză de sud Shanxi. Are vârsta patriarhilor şi a văzut multe. Dar spre deosebire de anumiţi „experţi”, de unii jurnalişti şi unii Cardinali, nu are instrucţiuni de dat Papei cu privire la ce ar trebui să facă el cu China şi cu guvernul de la Pechin. Dacă l-ar întâlni pe Papa, spune el, ar cere numai binecuvântarea sa, şi eventual ar începe să plângă ca un copil, citim în introducerea la un interviu acordat de Episcop pentru Vatican Insider, publicat pe Ercis.ro.
El relatează despre aspectul obişnuit al operei apostolice făcute de Biserica Catolică, despre Botezurile de adulţi, despre dorinţa de a-i sluji pe săraci cu noi opere de caritate. Şi despre modul în care o parte a clerului local continuă să ignore şi să cenzureze dispoziţiile şi sugestiile conţinute în scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea adresată catolicilor chinezi. De Paşti, a relatat Episcopul, „în parohii au fost botezaţi peste 350 de adulţi, care în majoritate nu proveneau din familii creştine. Numărul cel mai consistent era reprezentat de persoane cu vârsta în jur de 40 de ani”.
Chinezii adulţi devin creştini „prin munca preoţilor şi a laicilor care merg să vestească Evanghelia în cartiere, în localităţi şi în sate. Începutul vine mereu cu întâlnirea cu oameni care mărturisesc în schimbarea vieţii lor iubirea lui Cristos faţă de ei. Nu este o chestiune de propagandă. Nu noi ducem persoanele spre Botez. Domnul e cel care mişcă inimile lor”. În localitatea Lan Xian, de exemplu, unde mai înainte nu erau creştini, „un preot a mers acolo ca să vestească Evanghelia şi anul acesta şi acolo au fost 19 botezaţi şi peste 10 catecumeni. Am celebrat o Liturghie cu ei şi m-am înduioşat văzând că acolo înainte Biserica nu era şi acum există. Pentru mine este un lucru minunat”.
Întrebat care este acum prioritatea pentru acţiunea Bisericii în China, a spus: „Acum în China sunt mulţi săraci. Şi este important a face lucruri concrete pentru săraci. Pentru că suntem creştini şi aceasta ne învaţă Isus în Evanghelie”. „Faţă de timpul trecut, după eliberare efectele superstiţiilor legate de sistemul feudal din vechea societate au fost extirpate. Cu deschiderea şi cu raporturile internaţionale s-a terminat izolarea şi a dispărut şi convingerea că celelalte ţări trebuie neapărat să dăuneze Chinei şi intereselor sale: această concepţie a apus şi nu se mai întoarce. Apoi, cu timpul, oamenii înşişi au demascat minciuna care definea credinţa ca opiu al popoarelor, pentru că au recunoscut adevărata faţă a Bisericii. Acum este timpul ca într-adevăr catolicii chinezi să aibă grijă de Biserica lor, asumându-şi propriile responsabilităţi. Cu ajutorul Domnului, suntem plini de încredere în a ne imagina care va fi viitorul Bisericii în China”.
Întrebat cum a avut loc numirea şi consacrarea sa episcopală, a relatat: „Am trăit mereu comuniunea cu Papa. Când am fost consacrat Episcop, am proclamat public în faţa credincioşilor că voi fi cu sinceritate fidel lui Cristos, Bisericii, Papei şi consacrării mele episcopale. Am încercat mereu să desfăşor misiunea mea cu acest spirit. La sfârşitul anilor ’80, cu vizita unui alt Episcop şi graţie ajutorului său, am putut să primesc aprobarea apostolică a Papei. Cu ritul hirotonirii, înregistrat şi de Colegiul Episcopilor chinezi (organism nerecunoscut de Sfântul Scaun, n.r.) slujirea mea episcopală a fost mereu de domeniu public”.
El a mai declarat că în China, „cei care cu adevărat sunt supuşi puterii politice sunt foarte puţini. Marea majoritate păstrează fidelitatea faţă de forma apostolică a Bisericii”. Există catolici clandestini chiar şi în Dieceza sa, deşi are un Episcop în comuniune deplină şi publică cu Succesorul lui Petru, aceşti catolici fiind legaţi „de preoţi care vin din afară, din alte Dieceze. Şi acei preoţi, dacă fac aşa, înseamnă că nu urmează ceea ce a indicat Papa Benedict al XVI-lea în Scrisoarea sa către catolicii chinezi din 2007, unde era scris şi că fiecare preot trebuia să rămână şi să lucreze în Dieceza sa de apartenenţă… Scrisoarea aceea a fost un dar din cer. Ea indică drumul. În ea este recapitulat tot drumul trecut al Bisericii din China şi sugestiile juste pentru a înfrunta problemele actuale… Cel care o urmează, merge înainte şi priveşte la viitor. Cine o pune deoparte, renunţă la un ajutor preţios şi rămâne pe loc”.
Referitor la magisteriul Papei Francisc, a mărturisit: „După alegerea sa, consider emoţionantă fiecare predică a sa şi fiecare învăţătură a sa. Pentru mine este ca pâinea cea de toate zilele. Citesc în fiecare zi cuvintele sale şi le trimit şi la preoţi. Mi se pare important mai ales când ne cheamă să ‘ieşim’ din noi înşine. Trebuie să-l urmăm. Astăzi ‘cultura întâlnirii’ este necesară şi în China. El ne dă un exemplu continuu şi pentru aceasta provoacă mare interes şi simpatie printre popoarele din toată lumea. Ne invită prin cuvinte convingătoare pe noi toţi să-i iubim pe săraci şi să facem pacea”. „Dacă l-aş vedea pe Papa, sigur voi fi emoţionat până la lacrimi în ochi. Îi voi spune că îi mulţumesc Domnului că mi-a dăruit harul să-l întâlnesc, că sunt în slujba sa şi trăiesc comuniunea totală cu el. Îi voi spune că ne rugăm mereu pentru el. Şi apoi îi voi cere să ne binecuvânteze”.
Referitor la Asociaţia patriotică a catolicilor chinezi, a declarat: „Este o organizaţie politică, deci nu poate conduce Biserica. Nu avem datoria de a urma dispoziţiile sale, când pretinde să impună Bisericii conducerea sa. Responsabilitatea ultimă a conducerii Bisericii revine Episcopilor, în comuniune cu Episcopul de Roma. Cu privire la problema numirilor Episcopilor, trebuie să urmăm dreptul papal. Deci, nu numim şi nu recunoaştem niciun Episcop dacă nu există aprobarea Papei. Pentru că nu putem renunţa la comuniunea cu Episcopul de Roma, dacă dorim să fim catolici. Metoda cu care vor fi aleşi Episcopii va fi definită în consultările dintre Sfântul Scaun şi guvernul chinez. Şi noi vom adera cu bucurie la indicaţiile care ne vor fi date după acele consultări. Îl rugăm pe Domnul şi dorim ca soluţiile cu privire la numirile Episcopilor să se găsească repede şi să se stabilească relaţii diplomatice depline între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză”.
