Papa Francisc: Iubirea autentică este concretă
07.05.2015, Vatican (Catholica) - Adevărata iubire trebuie să fie concretă şi să se comunice; chiar şi călugării şi călugăriţele de clauzură în realitate nu se izolează de lume, ci comunică lumii iubirea primită, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 7 mai 2015, dimineaţă, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pornind de la lecturile biblice ale zilei, în care Isus îi îndeamnă pe apostoli să rămână în iubirea Sa (Ioan 15,9-11), Papa Francisc a remarcat că există două criterii care ne vor ajuta să facem deosebirea între iubirea adevărată şi cea neadevărată, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
Primul criteriu: iubirea se arată mai mult în fapte decât în cuvinte. „Nu există iubire de telenovelă, o închipuire, poveşti care ne fac inima să bată puţin şi nimic mai mult”. Iubirea se vede în faptele concrete. Isus i-a avertizat pe cei din jurul său: „Nu cei care spun ‘Doamne, Doamne!’ vor intra în Împărăţia cerurilor, ci aceia care fac voinţa Tatălui Meu, cei care au păzit poruncile Mele”. „Adevărata iubire este concretă, se află în fapte, este o iubire constantă. Nu este un simplu entuziasm. De multe ori este şi o iubire suferindă. Să ne gândim la iubirea lui Isus ducându-şi crucea.”
Despre faptele de iubire ne învaţă Isus în capitolul 25 al Evangheliei după Sf. Matei. Cel care iubeşte face aceste fapte: iată protocolul judecăţii. „Eram flămând şi mi-ai dat de mâncare…” Concreteţe. Chiar şi Fericirile, care reprezintă adevăratul program pastoral al lui Isus, sunt concrete”. „Una dintre primele erezii în creştinism”, a subliniat Sfântul Părinte, „a fost gândirea gnostică”, care vorbeşte despre un „Dumnezeu îndepărtat”, şi nu cunoaşte concreteţea faptelor. „Iubirea Tatălui, în schimb, a fost concretă, l-a trimis pe Fiul Său, care s-a făcut trup ca să ne mântuiască”.
Al doilea criteriu care arată autenticitatea iubirii este următorul: iubirea „se comunică, nu rămâne izolată. Iubirea dă din ea însăşi şi primeşte, se realizează acea comunicare care există între Tatăl şi Fiul, o comunicare pe care o realizează Duhul Sfânt”. „Nu există iubire care să nu se comunice, nu există o iubire izolată. Unii ar putea să mă întrebe: ‘Părinte, călugării şi călugăriţele de clauzură sunt izolaţi’. Desigur, dar şi ei comunică, şi chiar foarte mult: cu Domnul, chiar şi cu cei care merg să caute un cuvânt al lui Dumnezeu.”
„Adevărata iubire nu se poate izola. Dacă este izolată, atunci nu este iubire. Este o formă spiritualistă de egoism, de a rămâne închisă în sine căutând interesul său. Este egoism”. De aceea, a reluat Sfântul Părinte, „a rămâne în iubirea lui Isus înseamnă a face”, înseamnă „capacitatea de a se comunica, de a dialoga, atât cu Domnul cât şi cu fraţii noştri”. „E atât de simplu, dar nu e uşor, pentru că egoismul, interesul propriu ne atrage. Ne atrage ca să nu facem şi ca să nu comunicăm. Ce spune Domnul celor care rămân în iubirea Lui? ‘V-am spus acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină’.”
„Domnul, care rămâne în iubirea Tatălui, este bucuros, de aceea spune: ‘Dacă voi rămâneţi în iubirea Mea, bucuria voastră va fi deplină’. O bucurie care de atâtea ori vine împreună cu crucea. Dar nimeni – o spune Isus însuşi – nu va lua de la voi această bucurie”. Papa a încheiat predica la Sfânta Liturghie de joi cu această rugăciune: Domnul „să ne dea harul bucuriei, acea bucurie pe care lumea nu o poate dărui”.
