Sărbătoarea Înălţării Domnului celebrată la Blaj de PS Florentin şi persoane consacrate din Cluj

22.05.2015, Blaj (Catholica) - În sărbătoarea Înălţării Domnului, 21 mai 2015, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească în Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Blaj, având alături, la masa sfântului altar, pe PS Claudiu Lucian Pop, Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore, pr. Ioan Fărcaş, Vicar Mitropolitan, împreună cu un sobor de preoţi şi călugări. Un alt motiv al celebrării festive a fost şi sărbătoarea Ss. Constantin şi Elena. Celebrarea din Catedrala Blajului a adus împreună, acum, în Anul Vieţii Consacrate, persoane consacrate din Cluj-Napoca şi Blaj, care au făcut în această zi pelerinajul anual la Blaj, pentru a se ruga în Catedrala arhiepiscopală, la Capela Arhiereilor şi la Capela Fecioarei Săracilor de la Cărbunari.

„Aici, la Blaj se află izvorul, rădăcinile sfinte ale Bisericii noastre”, şi-a început PS Florentin alocuţiunea, rostind în continuare: „Am venit să ne adăpăm din «fântânile darurilor», să primim şi noi o rază din lumina ce a răsărit aici, la Blaj, să vizităm şi noi Mica Romă, să vizităm cu rugăciune Capela Mitropoliţilor noştri, să facem un pelerinaj la locul deja consacrat la Cărbunari, să fie un moment de aducere aminte, dar şi un moment de comuniune, de meditaţie împreună asupra vocaţiei noastre.” Legat de sărbătoarea zilei, Episcopul a spus: „Iubiţi credincioşi, sărbătoarea de astăzi vine să ne aducă aminte că am primit cu toţii forţa de a ne înălţa la ceruri şi putem spune că astăzi este sărbătoarea Înălţării umanităţii noastre la ceruri. Am primit acea forţă de a merge mereu mai sus prin Înălţarea lui Isus, prin Botezul nostru, prin consacrarea noastră, prin hirotonirea noastră, am primit această forţă a Învierii şi suntem fii, prin Fiul – aşa cum frumos scrie Sf. Apostol Pavel romanilor, la capitolul al VIII-lea: toţi cei care am primit harul Spiritului Sfânt, suntem animaţi de Spiritul Sfânt, suntem fii şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori şi împreună-moştenitori cu Hristos, Căruia să îi fie cinstea, mărirea şi închinarea, împreună cu Tatăl, prin Spiritul Sfânt, Amin. Hristos s-a Înălţat!”

După Sfânta Liturghie, în Catedrala Blajului s-a celebrat un parastas de pomenire pentru sufletul Cardinalului Alexandru Todea, mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste şi mare personalitate a Bisericii Greco-Catolice, de la a cărui moarte, în 22 mai 2002, se împlinesc 13 ani. PS Florentin a împărtăşit câteva amintiri: „Participam, prin voia sorţii, la primul Sinod al Episcopilor din Roma la care puteau participa şi Arhiereii noştri, din anul 1991, era la sfârşitul lunii noiembrie, începutul lunii decembrie şi la Roma era frig, bătea un vânt puternic. Cardinalul apărea pentru întâia oară, la această demnitate, public şi luase cuvântul, fusese aplaudat de către toţi cei 500 de Episcopi din întreaga lume prezenţi. Îl aşteptam şi îl conduceam până la Casa del Clero. Spre deosebire de ceilalţi, Cardinalul nostru avea doar sutana şi o mică îmbrăcăminte pe deasupra şi l-am întrebat: «Eminenţa Voastră, nu vă este frig?» Şi el a răspuns: «eu nu mai ştiu ce este frigul!» În închisoare, unde răbdase atât de mult frig, se obişnuise cu frigul, era un om călit, rezista frigului.”

„Tot la Roma, la prima întâlnire pe care a avut-o cu noi, începătorii noilor generaţii de studenţi, ne-a spus un cuvânt, aşa cum era obiceiul Eminenţei Sale, plin de zel, cu multe imagini: «voi sunteţi noua generaţie a Şcolii Ardelene; pe voi se va construi acum din nou Biserica, din propria-i cenuşă» – sunt cuvinte care au rămas în sufletele noastre, ale celor care eram acolo, împreună cu mai tinerii studenţi seminarişti, dintre care o parte, astăzi, suntem aici, mulţumind lui Dumnezeu! Este o mare onoare pentru noi, cei de astăzi, să putem păşi pe urmele unor asemenea înaintaşi şi lecţia lor nu s-a încheiat încă, trebuie să continuăm să o învăţăm din memoriile lor, din scrierile, pastoralele lor, din scrisorile lor care trebuie publicate, aduse la lumină, să înţelegem care era fundamentul acelei iubiri, atât de puternice, încât nu a putut nimic să îi separe de Dumnezeu. Dimpotrivă, timpul închisorii, cum pomenea şi Înaltpreasfinţitul George, «a fost timpul cel mai plăcut al vieţii mele», timpul desăvârşirii vocaţiei: «eram liber pentru Dumnezeu!» – spunea Înaltpreasfinţitul George când stăteam de vorbă, el însuşi având o foarte mare admiraţie faţă de personalitatea Cardinalului Alexandru Todea”, a încheiat Preasfinţia Sa.

Sursa: vedeţi aici

Imagini