Papa Francisc despre familie şi sărăcie
04.06.2015, Vatican (Catholica) - Condiţiile de viaţă pun familia la încercare şi o fac vulnerabilă, a spus Papa Francisc la cateheza susţinută ieri în Piaţa San Pietro. Douăsprezece mii de credincioşi au participat la audienţa generală de miercuri, ascultându-l pe Pontif vorbind despre sărăcia şi degradarea adusă de sărăcie, în suburbiile metropolelor dar şi la sate. Situaţia este uneori agravată de război, care îi afectează dramatic pe civili. „Cu adevărat războiul este ‘mama tuturor sărăciilor’, războiul sărăceşte familia, o mare prădătoare de vieţi, de suflete şi de afectele cele mai sacre şi mai dragi.”
Există totuşi multe familii care, deşi sărace, caută să îşi trăiască vieţile cu demnitate, încrezându-se în Dumnezeu. „Însă această lecţie nu trebuie să justifice indiferenţa noastră, ci chiar să mărească ruşinea noastră datorită faptului că există atâta sărăcie! Este aproape o minune că, şi în sărăcie, familia continuă să îşi formeze, şi chiar să păstreze – cum poate – umanitatea specială a legăturilor sale.” Pontiful a întrebat apoi: „Ce vom deveni dacă cedăm şantajului violenţei şi banilor, şi renunţăm şi la afectele familiale? O nouă etică civilă va veni numai atunci când responsabilii vieţii publice vor reorganiza legătura socială pornind de la lupta împotriva vârtejului pervers al sărăciei în familie, care ne duce în abis.”
Papa a remarcat că „economia de astăzi s-a specializat adesea în satisfacţia bunăstării individuale, dar practică pe larg exploatarea legăturilor familiale”. A analizat apoi unele fenomene cu impact negativ asupra familiei: „Lipsa sau pierderea locului de muncă, sau precaritatea sa puternică, au incidenţă mare asupra vieţii familiale, punând la grea încercare relaţiile. Condiţiile de viaţă în cartierele cele mai lipsite, cu problemele de locuinţă şi privind transporturile, precum şi reducerea serviciilor sociale, sanitare şi şcolare, provoacă dificultăţi ulterioare. La aceşti factori materiali se adaugă dauna cauzată familiei de pseudo-modele, răspândite de mass-media, bazate pe consumism şi cultul apariţiei, care influenţează păturile sociale mai sărace şi măresc dezagregarea legăturilor familiale.”
Cateheza s-a încheiat cu atenţia îndreptată asupra Bisericii, care „este mamă şi nu trebuie să uite această dramă a fiilor săi. Şi ea trebuie să fie săracă, pentru a deveni rodnică şi a răspunde la atâta mizerie. O Biserică săracă este o Biserică ce practică o simplitate voluntară în propria viaţă – în instituţiile ei, în stilul de viaţă al membrilor ei – pentru a dărâma orice zid de despărţire, mai ales de săraci. Este nevoie de rugăciune şi de acţiune. Să îl rugăm intens pe Domnul, ca să ne zdruncine, pentru a face familiile noastre creştine protagoniste ale acestei revoluţii a proximităţii familiale, care acum ne este aşa de necesară!”