Biserica nu priveşte cultura şi educaţia ca simple instrumente pentru evanghelizare

06.06.2015, Vatican (Catholica) - Secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Pietro Parolin, a luat cuvântul în dimineaţa zilei de miercuri, 3 iunie 2015, în cadrul unei conferinţe cu titlul „A educa astăzi şi mâine”, organizată de Misiunea observatorului permanent al Sfântului Scaun la UNESCO, împreună cu Congregaţia pentru Educaţia Catolică, pentru a celebra 70 de ani de la înfiinţarea acestui organism al Naţiunilor Unite; 50 de ani de la declaraţia conciliară „Gravissimum educationis”, un text cheie pentru educaţia catolică; şi 25 de ani de la Constituţia apostolică „Ex corde Ecclesiae”, un document de referinţă pentru Universităţile catolice.

În discursul său, Cardinalul a făcut o prezentare generală a istoriei slujirii educaţionale oferite de Biserica Catolică de la originile sale, subliniind că pedagogia Bisericii se bazează pe o antropologie biblică în care relaţia de iubire şi reciprocitate dintre om şi Dumnezeu apare începând din Geneză. El a mai subliniat importanţa acordată acestei teme de Conciliul Vatican II, în care s-a propus o educaţie deplină, care să aşeze fundamentele pentru o societate atotcuprinzătoare şi paşnică deschisă dialogului. A susţinut nevoia contracarării conceptului de fiinţă umană ca maşină de producţie, propunând în schimb o viziune asupra persoanei, şi a reiterat nevoia de formare la dialog şi la construirea fraternităţii.

„Cultura şi educaţia nu au fost considerate niciodată de Biserica Catolică drept simple instrumente de evanghelizare, ci mai degrabă dimensiuni ale umanităţii cu o înaltă valoare intrinsecă. Investirea în educaţia tinerelor generaţii este o condiţie pentru dezvoltarea oamenilor… Acest lucru este în mod particular adevărat în cazul acelora care încearcă să scape de ravagiile foametei, sărăciei, ale bolilor endemice şi ale ignoranţei; al acelora care caută să beneficieze mai mult în urma civilizaţiei şi să îşi îmbunătăţească mai activ calităţile lor umane. Biserica participă la eforturile pentru un acces mai mare la alfabetizare, la educaţie pentru toţi şi la formare continuă.”

Biserica Catolică, „expertă în umanitate”, a pus educaţia în centrul misiunii ei şi continuă să o considere o prioritate, în special într-un context de „urgenţă globală pentru educaţie”, cauzată atât de procesele de schimbare cât şi de o perspectivă reducţionistă ce tinde să limiteze orizontul educaţiei universale la un aspect pur economic.” Recenta criză financiară „a dat naştere unei pierderi a semnificaţiei şi în consecinţă unei apatii sociale… Există şi tendinţa de a pierde orientarea spre binele comun” şi a „înăbuşi relaţiile interpersonale”.

Cardinalul Pietro Parolin a continuat: „Trăim în timpuri în care mulţi percep semnele unei tranziţii epocale. Aşa cum ne arată istoria omenirii, aceste perioade sunt marcate de instabilitate şi dezorientare. În faţa intensificării sentimentelor de opoziţie şi ură, apare necesar să începem să ‘împărtăşim frumuseţea’ şi să ‘lăudăm creaţia’, recunoscând contribuţia pe care fiecare persoană o poate aduce şi propunând o apropiere smerită şi răbdătoare între indivizi, comunităţi şi popoare.”