O punere în context în aşteptarea enciclicei despre ecologie

10.06.2015, Vatican (Catholica) - Vaticanul a anunţat data de publicare a enciclicei Papei Francisc pe tema ecologiei, 18 iunie 2015, şi pr. Thomas Rosica, asistentul pe limba engleză al Biroului de Presă al Sfântului Scaun, a oferit joi, 4 iunie, o punere în context a enciclicei, privind spre învăţătura Papilor despre grija pentru mediu. Preotul bazilian, care este director al Fundaţiei Media Catolice „Salt and Light” din Canada, şi-a început prezentarea spunând: „Nu am văzut enciclica. Nu am o copie în avans a textului”. Reflecţiile lui, a adăugat, „vin pur şi simplu dintr-o lectură atentă a învăţăturilor despre mediu în lucrările Papilor Benedict al XVI-lea şi Francisc. Papii au scris enciclice formulate pe baza a ceea ce au afirmat deja predecesorii lor”.

Pr. Rosica a răspuns la trei întrebări: Ce este o enciclică? Este aceasta prima enciclică a Papei Francisc? De ce era necesară în acest moment al istoriei o enciclică despre mediu? „O enciclică papală este numele acordat în mod obişnuit unei scrisori scrise de Papa… Cuvântul enciclică vine din grecescul ‘egkyklios’, ‘kyklos’ însemnând cerc. Poate fi considerată o ‘scrisoare circulară’. Enciclicele sunt folosite în primul rând pentru a transmite o învăţătură. Prima enciclică a fost dată de Papa Benedict al XIV-lea în 3 decembrie 1740. De atunci încoace, Papii au scris peste 300 de enciclice.”

Lumen Fidei, prima enciclică a Papei Francisc, semnată în 29 iunie 2013, pe tema credinţei, „completează ceea ce predecesorul lui, Papa Benedict al XVI-lea, a scris anterior despre iubire şi speranţă, celelalte două virtuţi teologice, în Enciclicele Deus caritas est şi Spe Salvi. Pr. Rosica a explicat: „Lumen Fidei a fost un document unic, fiind lucrarea a doi Papi. Papa Francisc a preluat munca Papei Benedict al XVI-lea, care înainte de retragerea sa a realizat o primă variantă a textului, şi a adăugat la document propriile lui reflecţii”.

În ceea ce priveşte necesitatea unei enciclice pe tema mediului, pr. Rosica a amintit că „încă de la alegerea lui în martie 2013, Papa Francisc a arătat foarte adesea preocuparea pentru mediu, urmând exemplul Papei Benedict al XVI-lea, care a fost uneori etichetat ca primul ‘Papă verde’… Încă de la începutul ministerului său petrin, Papa Francisc a arătat clar că alegerea numelui papal după Sf. Francisc de Assisi, patronul ecologiei, indica şi preocuparea lui pentru mediu. În predica de la Liturghia inaugurală a făcut apel la toţi să fie ‘păzitori ai creaţiei, păzitori ai planului lui Dumnezeu înscris în natură, păzitori ai celorlalţi şi ai mediului’.”

Pr. Rosica a citat diferite afirmaţii pe tema mediului, rostite cu diferite ocazii de Papa Francisc: „A subliniat nevoia de a ‘cultiva şi îngriji’ mediul, spunând că este parte a planului lui Dumnezeu ca omul ‘să îngrijească lumea cu responsabilitate’, transformând-o într-o ‘grădină, un loc care să poată fi locuit de toţi’. ‘Pierdem atitudinea de uimire, contemplare, ascultare a creaţiei. Consecinţa la a trăi doar pe dimensiunea orizontală este aceea că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, nu mai citim semnele Lui’.”

„Aşa cum a făcut adesea Papa Benedict, Papa Francisc a legat ecologia umană de ecologia mediului, lansând o provocare puternică la a regândi cultura rebutului şi a ne opune lipsei de etică din economie şi finanţe. ‘Doresc ca noi toţi să ne angajăm serios să respectăm şi să protejăm creaţia, să fim atenţi la fiecare persoană, să ne opunem culturii rebutului, să promovăm o cultură a solidarităţii’ şi a trăirii alături de ceilalţi, în special la periferii, în opoziţie faţă de individualism.” Vorbind despre devastările produse de taifunul Haiyan în Filipine, în noiembrie 2013, Papa a avertizat împotriva „exploatării cu lăcomie a resurselor mediului” şi a citat zicala populară: „Dumnezeu iartă întotdeauna, noi iertăm uneori, dar atunci când natura – creaţia – este maltratată, ea nu iartă niciodată”.

Pontiful a vorbit şi despre mişcările ecologice care aparent încep cu scopul de a proteja mediul dar ajung repede cu logica lor până la punctul în care mediul are prioritate absolută înaintea fiinţelor umane. Când merg la extreme, mulţi fac afirmaţia greşită că persoana umană este pur şi simplu una dintr-un număr foarte mare de specii, toate la fel de valoroase şi având aceleaşi drepturi. Pentru a recupera integritatea creaţiei, avem nevoie de o cultură creştină.