Papa Francisc: Mântuirea nu vine din bogăţii
11.06.2015, Vatican (Catholica) - „Drum, slujire şi gratuitate” este trinomul în jurul căruia Papa Francisc a vorbit la predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 11 iunie 2015, pomenirea Sfântului Barnaba în calendarul roman sau latin, în capela reşedinţei din Casa Santa Marta. Pontiful a subliniat că un discipol este chemat să înainteze pe cale pentru a sluji şi a vesti gratuit Evanghelia, învingând ispita potrivit căreia „mântuirea vine din bogăţii”. Vorbind despre pagina Evangheliei în care Isus îi trimite pe cei 72 de ucenici să predice Vestea cea Bună, Papa a remarcat că Isus îi trimite să facă un drum care nu este o plimbare, ci îi trimite ca purtători ai unui mesaj: să vestească Evanghelia, să iasă pentru a duce mântuirea, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Evanghelia mântuirii este îndatorirea pe care Isus o dă discipolilor Săi. „Dacă un discipol rămâne pe loc şi nu iese, nu porneşte la drum, nu dă celorlalţi ceea ce a primit la Botez, nu este un adevărat discipol al lui Isus: îi lipseşte suflul misionar, îi lipseşte capacitatea de ieşire pentru a duce altora binele primit”. Dar mai înainte de a se pune în mişcare, un discipol care porneşte în misiune trebuie să pornească la drum cu inima: „Parcursul discipolului lui Isus este să meargă mai departe pentru a duce această Veste Bună. Dar există şi un alt parcurs al discipolului lui Isus: parcursul interior, parcursul pe care trebuie să îl facă înăuntrul său, parcursul discipolului care îl caută pe Domnul zi de zi în rugăciune, în meditaţie.”
„Discipolul trebuie să facă şi acest drum, pentru că dacă nu-l caută întotdeauna pe Dumnezeu, Evanghelia pe care o duce la ceilalţi va fi o Evanghelie fără vlagă, apoasă, fără putere. Acest parcurs dublu”, a continuat Papa, „este drumul dublu pe care Isus a dorit să îl încredinţeze discipolilor Săi”. Dar drumul discipolului este marcat mai presus de toate de atitudinea slujirii. „Un discipol care nu îi slujeşte pe ceilalţi nu este creştin”. „Ucenicul trebuie să facă ceea ce Isus a predicat în cei doi pilaştri ai creştinismului: Fericirile şi protocolul, să spunem aşa, pe baza căruia noi vom fi judecaţi, capitolul 25 al Evangheliei după Sf. Matei”. Aceste două coloane „sunt cadrul specific al slujirii evanghelice”.
„Dacă un discipol nu merge pe cale ca să slujească, nu este de folos să meargă. Dacă viaţa lui nu este pentru slujire, nu foloseşte pentru a trăi, ca şi creştin. Şi aici se află ispita egoismului, prin care unul spune: ‘Da, eu sunt creştin, în ce mă priveşte sunt liniştit, merg la Spovadă, merg la Liturghie, ţin poruncile’. Dar unde este slujirea ta? Slujirea faţă de ceilalţi, slujirea lui Isus în cel bolnav, în cel aflat la închisoare, în cel flămând şi gol? Ceea ce Isus ne-a spus că trebuie să facem pentru El, aici este: slujirea lui Cristos în ceilalţi”.
Al treilea cuvânt cheie care răsună în Evanghelia zilei este gratuitatea: „În dar aţi primit, în dar să daţi”, le spune Isus ucenicilor Săi (Matei 10,8). Drumul slujirii este gratuit, pentru că noi am primit mântuirea gratuit, este har. Nimeni dintre noi nu a cumpărat mântuirea, nimeni dintre noi nu a meritat-o. Este harul curat al Tatălui în Isus Cristos, în jertfa lui Isus Cristos”. „Este trist când există creştini care uită de aceste cuvinte ale lui Isus: ‘În dar aţi primit, în dar să daţi’. Este trist când vezi comunităţi creştine, parohii, congregaţii religioase, Dieceze care au uitat de gratuitate, pentru că dincolo şi în spatele acestei uitări se află înşelăciunea potrivit căreia mântuirea provine de la bogăţii, de la puterea umană”.
Drumul, slujirea, gratuitatea. Aceste trei cuvinte cuprind misiunea discipolului cu adevărat creştin: „drumul, ca o trimitere pentru a vesti” Evanghelia; „slujirea”: viaţa creştinului nu este pentru el însuşi, este pentru ceilalţi, cum a fost viaţa lui Isus; în fine, „gratuitatea”: speranţa noastră este în Isus Cristos, care ne trimite astfel o speranţă ce nu dezamăgeşte niciodată. Dar, a fost îndemnul final al Papei, „când ne punem speranţa în propria comoditate a drumului sau în egoismul de a căuta lucrurile pentru sine şi nu pentru a-i sluji pe ceilalţi, sau când ne punem speranţa în bogăţii sau în micile certitudini lumeşti, toate acestea se prăbuşesc. Domnul însuşi le face să se prăbuşească.”
