Enciclica despre mediu atinge şi teme controversate
18.06.2015, Vatican (Catholica) - nou lansata sa enciclică pe tema mediului, Papa Francisc nu ezită să abordeze subiecte controversate, făcând declaraţii despre încălzirea globală, poluare, specii dispărute şi impactul inegalităţii globale asupra resurselor naturale. „Un foarte solid consens ştiinţific indică faptul că în prezent suntem martorii unei îngrijorătoare încălziri a sistemului climatic”, afirmă Pontiful în noua sa enciclică „Laudato Si”. El a menţionat „o ridicare constantă a nivelului mării” şi o creştere a evenimentelor meteorologice extreme.
„Omenirea este chemată să recunoască nevoia unor schimbări ale stilului de viaţă, de producţie şi de consum, pentru a combate această încălzire sau cel puţin cauzele umane care o produc sau o agravează”. Recunoscând şi alţi factori în spatele încălzirii globale, enciclica afirmă că mai multe studii ştiinţifice arată că „cea mai mare parte a încălzirii globale din ultimele decenii se datorează marii concentraţii de gaze cu efect de seră… provenind în principal din activitatea umană”. A doua enciclică a Papei Francisc a fost făcută publică în 18 iunie. Titlul ei este luat din „Cântarea creaturilor” a Sf. Francisc de Assisi, care vorbeşte despre Pământ ca soră şi mamă.
„Această soră strigă acum spre noi din cauza răului pe care i l-am făcut folosind şi abuzând iresponsabil de bunurile cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Am ajuns să ne vedem pe noi înşine ca stăpânii ei, îndreptăţiţi să o vandalizăm după bunul plac”, a spus Papa. „Violenţa prezentă în inimile noastre, rănite de păcat, se reflectă şi în semnele de boală evidente în sol, în apă, în aer şi în toate formele de viaţă”. El a vorbit şi despre obligaţiile naţiunilor dezvoltate în ceea ce priveşte resursele regenerabile şi dezvoltarea ţărilor mai sărace.
Spunând că pământul „începe să arate tot mai mult ca o imensă grămadă de murdării”, enciclica afirmă: „Niciodată nu am rănit şi am abuzat atât de mult de casa noastră comună ca în ultimii două sute de ani”. Papa a deplâns faptul că „în mod frecvent nu se iau măsuri (pentru a combate risipa industrială şi producţia de substanţe chimice) decât după ce sănătatea oamenilor a fost ireversibil afectată”. El a legat problema risipei de „o cultură a rebutului”, spunând că ciclul industrial al producţiei şi consumului „nu a dezvoltat capacitatea de a absorbi şi reutiliza deşeurile şi produsele chimice”.
În contrast cu „exemplarele” lucrări ale ecosistemelor naturale, „noi nu am reuşit încă să adoptăm un model circular de producţie, capabil să protejeze resursele pentru generaţiile prezente şi viitoare, limitând cât mai mult posibil folosirea resurselor ne-regenerabile, moderând consumul lor, maximizând folosirea lor eficientă, refolosindu-le şi reciclându-le”. Enciclica Papei reflectă asupra epuizării resurselor naturale în contextul inegalităţii locale şi globale. „Ştim cu toţii că nu putem susţine actualul nivel de consum în ţările dezvoltate şi în sectoarele mai bogate ale societăţii, în care obiceiul risipei a atins nivele fără precedent. Exploatarea planetei a depăşit deja limitele acceptabile şi încă nu am rezolvat problema sărăciei.”
Resursele pământului „sunt exploatate excesiv din cauza unor abordări lipsite de prevedere în economie, comerţ şi producţie”. Enciclica afirmă că ţările în curs de dezvoltare alimentează dezvoltarea ţărilor mai bogate „cu costul propriului lor prezent şi viitor”. Ţările dezvoltate trebuie să îşi limiteze semnificativ consumul de energii ne-regenerabile şi să asiste ţările sărace, pentru politici şi programe de dezvoltare sustenabilă. „Este remarcabil cât de slabe au fost răspunsurile politice internaţionale”, constată Papa, atribuind eşecul summit-urilor dedicate mediului datorită supunerii politicii „tehnologiei şi finanţelor”. „Există prea multe interese speciale şi interesele economice ajung cu uşurinţă să ignore binele comun şi să manipuleze informaţia pentru ca propriile planuri să nu fie afectate.”
Papa vorbeşte şi de lumea animalelor şi a plantelor. Pierderea habitatului „aduce după sine dispariţia unor specii care pot care pot fi resurse foarte importante în viitor”. „În fiecare an asistăm la dispariţia a mii de specii de plante şi animale pe care nu le vom şti vreodată, copiii noştri nu le vor vedea niciodată, deoarece au fost pierdute pentru totdeauna.” Enciclica atribuie „marea majoritate” a acestor dispariţii activităţii umane. „Datorită nouă, mii de specii nu vor mai trăi să dea glorie lui Dumnezeu. Nu avem acest drept.”
Imagini
