Laudato si`: Papa Francisc critică printre altele avortul şi controlul populaţiei

18.06.2015, Vatican (Catholica) - În noua sa enciclică despre mediu, Papa Francisc critică atacurile aduse împotriva vieţii umane, precum avortul, experimentele pe embrioni sau controlul populaţiei, afirmând că respectul pentru creaţie şi demnitatea umană merg mână în mână. Papa explică faptul că „sentimentul de profundă comuniune cu restul naturii nu poate fi real dacă inimilor noastre le lipseşte tandreţea, compasiunea şi grija pentru semenii noştri. Uneori vedem o obsesie cu respingerea oricărei întâietăţi a persoanei umane; mai mult zel se arată în protejarea altor specii decât în apărarea demnităţii pe care toate fiinţele umane o împărtăşesc în aceeaşi măsură.”

Enciclica Papei, „Laudato si”, adică „Lăudat să fii”, a fost publicată joi, 18 iunie. Numele este inspirat din imnul de laudă „Cântarea creaturilor”, atribuit Sfântului Francisc de Assisi, în care îl laudă pe Dumnezeu prin elementele creaţiei. La începutul anului 2014, Vaticanul a anunţat intenţia Papei Francisc de a scrie pe tema „ecologiei umane”, o frază folosită anterior şi de Papa Benedict al XVI-lea. În timp ce enciclica de 184 de pagini atinge teme controversate precum schimbările de climă, vorbeşte în termeni categorici şi despre faptul că nu te poţi îngriji de mediu fără ca mai întâi să aperi viaţa umană. Este o „inconsecvenţă clară” a combate traficul de specii aflate în pericol de dispariţie în timp ce eşti indiferent faţă de traficul de persoane, faţă de săraci, faţă de deciziile multora „de a distruge fiinţa umană nedorită”, explică Suveranul Pontif. A avea o astfel de atitudine „compromite însuşi sensul luptei noastre de apărare a mediului”.

Papa Francisc subliniază de asemenea faptul că protejarea naturii este „incompatibilă cu justificarea avortului”. „Cum putem învăţa despre importanţa preocupării pentru alte fiinţe vulnerabile, oricât de dificil sau inconvenabil ar fi, dacă eşuăm în a proteja embrionul uman, chiar dacă prezenţa lui este inconfortabilă şi provoacă dificultăţi?” Atunci când se pierde capacitatea de a primi cu deschidere o nouă viaţă, de către indivizi şi societate, şi alte forme de acceptare se distrug, a spus Sfântul Părinte, avertizând împotriva „culturii relativismului”, care vede o absenţă a oricărui adevăr obiectiv în afara dorinţelor şi nevoilor noastre imediate.

Papa abordează şi aprinsa temă a controlului populaţiei, o soluţie propusă la problema sărăciei şi pentru conservarea resurselor pământului. „În loc să rezolvăm problema săracilor şi să ne gândim cum poate fi lumea altfel, unii doar propun o reducere a ratei naşterilor”, a deplâns Pontiful. A denunţat apoi faptul că ţările în curs de dezvoltare sunt adesea supuse la presiuni de organizaţiile internaţionale care oferă asistenţă economică cu condiţia respectării unor anumite politici de „sănătate a reproducerii”. Chiar dacă distribuţia inegală a populaţiei şi resursele disponibile prezintă obstacole în calea dezvoltării şi sustenabilităţii mediului, „trebuie totuşi să se recunoască faptul că creşterea demografică este deplin compatibilă cu o dezvoltare integrală şi comună”.

A da vina pe creşterea populaţiei pentru aceste probleme, şi nu pe „consumismul extrem şi selectiv din partea unora, este un mod de a refuza să confrunţi direct problema”. Căutarea ţapului ispăşitor în creşterea populaţiei „este o tentativă de legitimare a modelului actual de distribuţie, unde o minoritate crede că are dreptul să consume într-un mod care nu poate fi niciodată universalizat, dat fiind că planeta nu ar putea cuprinde risipa de produse a unui astfel de consum”, a mai spus Papa, făcând apel la încetarea risipei de alimente.

Pontiful respinge de asemenea inconsecvenţa unor mişcări ecologice care cer o limitare a cercetărilor ştiinţifice făcute pe mediu, dar nu aplică acelaşi principiu şi vieţii umane. Ca exemplu a spus că în spaţiul ştiinţei există „tendinţa de a justifica încălcarea tuturor graniţelor atunci când experimentele se fac pe embrioni umani vii”. „Uităm că demnitatea inalienabilă a fiinţei umane depăşeşte gradul ei de dezvoltare”, mai adaugă Papa, spunând că odată ce tehnologia dispreţuieşte principiile etice „sfârşeşte prin a considera orice practică drept licită”. „Când nu reuşim să recunoaştem ca parte a realităţii demnitatea unei persoane sărace, a unui embrion uman, a unei persoane cu handicap – ca să dăm doar câteva exemple – devine dificil să auzi chiar şi strigătul naturii; toate sunt conectate.”

Când fiinţa umană caută dominarea absolută, temeliile vieţii „încep să se sfărâme”, a spus Papa, astfel că în locul colaborării cu Dumnezeu, omul se pune pe sine în locul lui Dumnezeu, „şi astfel sfârşeşte provocând o rebeliune din partea naturii”. Sfântul Părinte mai vorbeşte în enciclică de importanţa acceptării şi îngrijirii propriului trup, dat fiind că prin trup omul se relaţionează cu mediul şi cu celelalte fiinţe vii. A avertizat împotriva căutării exercitării „puterii absolute” asupra trupurilor noastre, ca şi cum ar fi ceva ce deţinem, afirmând că „omul are şi el o natură şi trebuie să o respecte şi nu o poate manipula după bunul plac”. Acceptarea şi grija pentru trupurile noastre după natura lor sunt esenţiale pentru ecologia umană, iar această acceptare include „preţuirea propriului trup, în feminitatea sau masculinitatea lui”. O atitudine care caută „anularea diferenţelor sexuale deoarece nu ştie cum să le confrunte” este nesănătoasă.

Pontiful accentuează în enciclică şi rolul important pe care familiile îl joacă în educarea la o ecologie umană şi a mediului, dat fiind că acasă viaţa este primită şi protejată, că acasă are loc creşterea umană. „În faţa aşa-numitei culturi a morţii, familia este inima culturii vieţii.” Viaţa de familie este locul unde copilul învaţă cum „să arate iubire şi respect pentru viaţă; învăţăm cum să folosim corect lucrurile, ordinea şi curăţenia, respectul pentru ecosistemele locale şi grija pentru toate creaturile”, precum şi cum să fim recunoscători pentru ce am primit şi să cerem iertare pentru atunci când am făcut rău. „Aceste gesturi simple din inimă ajută la crearea unei culturi a vieţii împărtăşite şi a respectului pentru lumea înconjurătoare.”