Papa Francisc: Să acumulăm doar acele valori cotate la bursa Cerului
19.06.2015, Vatican (Catholica) - ţiile acumulate pentru noi înşine sunt pricină de războaie, de familii distruse, de pierdere a demnităţii. „Lupta de fiecare zi” trebuie dedicată administrării bogăţiilor proprii şi a celor ale pământului „pentru binele comun”. Aceasta este una dintre consideraţiile de bază ale predicii Papei Francisc din predica la Sfânta Liturghie de vineri, 19 iunie 2015, celebrată în capela Casei Santa Marta, reşedinţa sa din Vatican. Avuţiile nu sunt asemenea unei statui care rămâne nemişcată, fără să influenţeze viaţa unei persoane. Acestea au tendinţa de a creşte, de a se transfera, de a ocupa loc în viaţa şi în inima omului, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Dacă resortul care pune în acţiune o persoană este dorinţa de acumulare, atunci avuţiile vor ajunge să îi invadeze inima şi va sfârşi prin a deveni coruptă. Ceea ce în schimb salvează inima este folosirea avuţiilor proprii „pentru binele comun”. În predica sa, Pontiful s-a inspirat din Evanghelia Liturghiei zilei, după Sfântul Matei, capitolul 6, în care Isus îi învaţă pe discipoli adevărul despre comori, îndemnându-i să nu le acumuleze pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură, ci să le adune în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură, căci unde se află comoara omului acolo este şi inima sa.
„Până la urmă, aceste bogăţii nu dau siguranţa pentru totdeauna. Dimpotrivă, duc la scăderea demnităţii persoanei. Acest lucru se întâmplă şi în familii: câte familii nu sunt divizate din pricina averii. Avuţiile sunt şi cauză de războaie, multe conflicte fiind pricinuite de aviditatea după putere, după bogăţii.” Sugerând că locul de începere a războiului este inima omului, Papa a îndemnat să stăm departe de orice fel de lăcomie: „Ţineţi-vă departe de orice soi de lăcomie, aşa spune Domnul, căci lăcomia creşte, şi creşte… Este asemenea unei trepte urmate apoi de deschiderea uşii îngâmfării, a sentimentului că suntem importanţi, puternici, pentru ca la final să-şi facă apariţia trufia, izvor al tuturor viciilor”.
