IPS Ioan Robu şi aşa-zisa colaborare cu Securitatea
21.06.2015, Bucureşti (Catholica) - În urmă cu câteva luni au fost publicate în mediul online câteva pretinse documente din arhiva CNSAS în legătură cu IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. Referitor la acestea, şi ca urmare a solicitării unei declaraţii a IPS Ioan Robu, din partea unui cotidian naţional, legat de o aşa-zisă colaborare a sa cu Securitatea Statului înainte de 1990, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti face următoarea declaraţie de presă:
În raport cu Securitatea Statului, IPS Ioan Robu nu a fost nici colaborator nici informator, dar foarte probabil a fost urmărit informativ şi operativ, datorită funcţiei pe care o avea în Biserica Catolică. Monseniorul Ioan Robu este verificat de CNSAS de mai multă vreme, atât ca ierarh al Bisericii Catolice, cât şi ca membru al Academiei Române, conform legii. Până în prezent CNSAS nu a emis niciun fel de adeverinţă de colaborare referitor la Monseniorul Ioan Robu şi nu au fost depistate până acum dovezi care să ateste că ar fi colaborat în vreun fel cu Securitatea. Încă din anul 2006, ca urmare a unei campanii anterioare de acelaşi tip, am solicitat CNSAS să efectueze verificări în evidenţele sale şi să ne comunice despre eventuala existenţă a vreunui dosar întocmit pe numele IPS Ioan Robu. Solicitări similare au fost făcute şi de către alte persoane şi asociaţii interesate. Răspunsul CNSAS comunicat ARCB prin adresa nr. P 3766/06 din 04.03.2008 confirmă faptul că nu s-a identificat niciun dosar întocmit pe numele Mons. Ioan Robu.
Pretinsele documente din arhiva CNSAS nu sunt întocmite de Mons. Robu. Ele aparţin aparent organelor represive şi persoanelor care au avut activitate de urmărire a persoanei sale şi consemnează în mod expres că acesta nu este dispus să colaboreze onest cu ele. Considerăm că un demers jurnalistic prin care s-ar arunca suspiciuni asupra Monseniorului Robu cum că ar fi colaborat cu Securitatea nu ar dovedi decât lipsa unei documentări corespunzătoare în materie, lipsa cunoaşterii istoriei Bisericii Catolice şi a Dreptului Canonic al Bisericii Catolice (legea Bisericii), lipsa cunoaşterii relaţiilor dintre Biserica Catolică din România şi Statul Român şi respectiv dintre Statul Român şi Sfântul Scaun în perioada 1948-1990.
Unul dintre documentele publicate online, o notă informativă lipsită de garanţia veridicităţii, acuză faptul că voturile de care a avut nevoie Mons. Robu pentru a fi ales la conducerea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti „ar fi fost cumpărate cu atenţii scumpe – pe valută”. Cine cunoaşte situaţia Bisericii Catolice din acele vremuri ştie că, prin alegerea sa la conducerea Arhidiecezei de Bucureşti, Monseniorul Ioan Robu nu a primit o funcţie, ci o cruce pe umeri, pe care a purtat-o mereu cu onestitate, demnitate şi curaj. Pentru că Excelenţa Sa nu doar că nu a fost aservit Securităţii Statului, ci a înfruntat Securitatea, luptând pentru drepturile religioase ale cetăţenilor catolici, pentru asigurarea unei bune desfăşurări a activităţii Bisericii Catolice în România şi pentru păstrarea identităţii catolice în ţara noastră în acele vremuri grele. Cât priveşte modul în care a avut loc numirea sa la conducerea Arhidiecezei de Bucureşti există deja declaraţii ale Înaltpreasfinţiei Sale (v. interviu acordat Agerpres la 10.12.2014), iar legat de alegerea sa există declaraţii ale celor care au participat la vot (v. Eugen Bortoş, Arhiepiscopul Ioan Robu, 25 de ani de păstorire a Arhidiecezei de Bucureşti şi 40 de ani de preoţie, în „Pro Memoria” nr. 6/2007), şi sunt încă în viaţă mulţi dintre preoţii care au votat în 1983 şi care pot fi întrebaţi.
De asemenea, orice insinuare că Monseniorul Robu ar fi fost ajutat de organele Statului Român „pentru a promova în funcţie” este lipsită de fundament istoric şi documentar. Aşa cum dovedesc documentele istorice, alegerea de către preoţi şi apoi numirea de către Sfântul Scaun a Monseniorului Ioan Robu la conducerea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti s-a făcut conform normelor Dreptului Canonic şi după obţinerea acordului din partea Statului Român – aşa cum Sfântul Scaun procedează cu fiecare stat. Iar plecarea Monseniorului Ioan Robu la studii, la Roma, în 1973, după îndelungi tratative între Sfântul Scaun şi Statul Român, şi numirea sa ca Episcop pentru Arhidieceza de Bucureşti au fost de fapt înfrângeri pentru Statul comunist, care a trebuit să recunoască implicit existenţa Bisericii Catolice în România şi o Ierarhie a acesteia.
Totodată, este departe de adevărul istoric prezentarea unor avize pozitive ale Securităţii Statului pentru plecarea în străinătate a Monseniorului Robu la diferite evenimente ale Bisericii Catolice ca favoruri primite în schimbul aşa-zisei colaborări. Istoricii şi cercetătorii ştiu că prin acordul dat, când şi când, pentru plecarea unor clerici peste hotare se urmărea îmbunătăţirea imaginii ţării noastre în străinătate şi dovedirea aşa-zisei libertăţi religioase din România acelor timpuri. Este evident că în ultima perioadă de timp împotriva Bisericii Catolice şi mai ales împotriva IPS Ioan Robu se desfăşoară o campanie virulentă de presă, orchestrată de persoane ale căror interese s-au lovit de verticalitatea pe care dânsul a adoptat-o pentru binele Bisericii Catolice. Considerăm că în acest context au fost reluate şi subiectele la care se referă prezenta declaraţie, care au o ţintă extrem de precisă, denigrarea totală a conducătorilor Bisericii Catolice.
Ne manifestăm speranţa că profesionalismul şi deontologia profesională nu au cedat sub presiunea unor interese partizane, şi că presa din România slujeşte în continuare adevărului, printr-o informare onestă, veridică şi obiectivă. (Biroul de presă al Arhidiecezei de Bucureşti, persoană de contact – pr. Francisc Doboş, purtător de cuvânt, tel. 0755 065 069)
