Papa Francisc: Biserica trebuie să aibă curajul de a-i atinge pe cei marginalizaţi
26.06.2015, Vatican (Catholica) - Creştinii trebuie să se apropie şi să întindă mâna celor pe care societatea îi marginalizează, după cum a făcut Isus cu cei marginalizaţi din timpul Său. Aceasta face din Biserică o adevărată „comunitate”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 26 iunie 2015, dimineaţă în Capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. Pornind de la Evanghelia zilei din ritul roman, în care Isus vindecă un lepros care i-a cerut ajutorul, Papa Francisc a subliniat că primul care s-a murdărit pe mâini a fost Isus, apropiindu-se de cei excluşi din vremea respectivă. Exemplul lui Isus îndeamnă Biserica să fie o comunitate adevărată punând în practică o atitudine de apropiere, citim pe situl Radio Vatican.
Minunea vindecării leprosului, a spus Papa Francisc, se întâmplă sub ochii învăţătorilor legii, pentru care, în schimb, omul lovit de lepră era „necurat”. Lepra, a observat Sfântul Părinte, era o condamnare pe viaţă, iar a vindeca un lepros era la fel de greu precum a învia un mort. De aceea erau scoşi la marginea societăţii. Isus, în schimb, îi întinde mâna celui exclus şi arată valoarea fundamentală a unui cuvânt, „apropierea”. „Nu se poate face comunitate fără apropiere. Nu se poate face pace fără apropiere. Nu se poate face binele fără a se apropia. Isus putea să-i spună: ‘Fii vindecat!’ Nu, El s-a apropiat şi l-a atins. Mai mult, în momentul în care Isus l-a atins pe cel impur, El însuşi a devenit impur.”
„Acesta este misterul lui Isus: ia asupra Sa necurăţia noastră, realităţile noastre impure. Paul o spune bine: ‘fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea Sa cu Dumnezeu, s-a despuiat pe sine’. Paul merge mai departe: (Isus) ‘s-a făcut păcat’. Isus s-a exclus pe sine, a luat asupra Sa necurăţia pentru a se apropia de noi”. Textul Evangheliei notează şi îndemnul lui Isus adresat leprosului vindecat, de a merge şi a se prezenta înaintea preotului, aducând jertfa prescrisă de Moise ca mărturie pentru ei. Aceasta, a spus mai departe Sfântul Părinte, pentru că Isus consideră importantă nu doar apropierea, ci şi incluziunea celor marginalizaţi.
„De multe ori mă gândesc că este, nu spun imposibil, dar foarte greu să faci binele fără să te murdăreşti pe mâini. Şi Isus s-a murdărit. Apropiere. Şi apoi, merge mai departe. I-a spus: ‘mergi la preoţi şi fă ceea ce trebuie când un lepros este vindecat’. Ceea ce era exclus de la viaţa socială Isus include, include în Biserică, include în societate. ‘Mergi – îi spune – pentru ca toate să fie aşa cum trebuie’. Isus nu marginalizează pe nimeni, niciodată. Se marginalizează pe sine, pentru a-i include pe cei marginalizaţi, pentru a ne include pe noi, cei păcătoşi şi marginalizaţi, prin viaţa Sa.”
Apropierea, a încheiat Sfântul Părinte, este fără îndoială un cuvânt cu o rezonanţă frumoasă, dar ne îndeamnă la examinarea conştiinţei: „Eu ştiu să mă apropii? Am curajul de a-i atinge pe cei marginalizaţi?” Aceste întrebări, a subliniat Papa Francisc, „sunt valabile nu doar la nivel personal, ci se referă şi la Biserică, la parohii, comunităţi, persoane consacrate, episcopi şi preoţi, la toţi” cei care facem parte din comunitatea vie a Bisericii.

