Papa Francisc către Arhiepiscopi: Practicaţi ceea ce predicaţi
29.06.2015, Vatican (Catholica) - În cadrul Liturghiei din sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul din ziua de luni, 29 iunie 2015, Papa Francisc i-a îndemnat pe noii Arhiepiscopi ai Bisericii să fie martori curajoşi cărora nu le este ruşine de Cristos şi care sunt convinşi ei înşişi de ceea ce predică. „Au trecut regate, popoare, culturi, naţiuni, ideologii, puteri, dar Biserica, întemeiată pe Cristos, în pofida multelor furtuni şi a multelor noastre păcate, rămâne fidelă depozitului credinţei în slujire, pentru că Biserica nu este a Papilor, a Episcopilor, a preoţilor şi nici a credincioşilor, este numai a lui Cristos”, a spus Pontiful Roman în predica sa, adresându-se la 46 noi Arhiepiscopi Mitropoliţi instalaţi în decursul ultimului an.
În cadrul Liturghiei papale din sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul, Episcopul Romei binecuvântează paliumurile Arhiepiscopilor numiţi în ultimul an. Paliumul, o fâşie din lână albă purtată în jurul gâtului şi peste ornate, este un simbol al comuniunii Arhiepiscopului şi al legăturii lui strânse cu Biserica Romei. „Astăzi nu este atâta nevoie de maeştri, ci de martori curajoşi, convinşi şi convingători; martori care nu se ruşinează de Numele lui Cristos şi de Crucea Sa nici în faţa leilor care rag, nici în faţa puterilor din lumea aceasta.” Pontiful a adăugat că, pentru a fi martori ai credinţei, Arhiepiscopii trebuie să practice ceea ce predică: „Mărturia cea mai eficace şi mai autentică este aceea de a nu contrazice, cu comportamentul şi cu viaţa, ceea ce predicăm cu cuvântul şi ceea ce îi învăţăm pe alţii!”
Pornind de la lectura din Faptele Apostolilor, care relatează încarcerarea Sf. Petru, Papa Francisc, nedorind să se oprească „asupra persecuţiilor atroce, inumane şi inexplicabile, din păcate prezente şi astăzi în atâtea părţi ale lumii, adesea sub ochii şi în tăcerea tuturor”, s-a concentrat în schimb pe curajul apostolilor şi al primilor creştini: „curajul de a duce înainte opera de evanghelizare, fără teama de moarte şi de martiriu, în contextul social al unui imperiu păgân”. Pontiful şi-a bazat predica pe trei elemente din viaţa acestor primi creştini: rugăciunea, credinţa şi mărturia, pe care şi creştinii de astăzi trebuie să le reflecte în viaţa lor.
A vorbit mai întâi despre o „chemare la rugăciune”: „Comunitatea era o Biserică în rugăciune: ‘Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu'”. În urma rugăciunii, un înger l-a scăpat pe Petru din închisoare: „Să ne gândim, de câte ori Domnul a ascultat rugăciunea noastră trimiţându-ne un înger? Acel înger care pe neaşteptat ne-a venit în întâmpinare pentru a ne scoate din situaţii dificile. Pentru a ne smulge din mâinile morţii şi ale celui rău; pentru a ne arăta calea pe care am pierdut-o; pentru a reaprinde în noi flacăra speranţei; pentru a ne dărui o mângâiere; pentru a consola inima noastră istovită; pentru a ne trezi din somnul existenţial; sau pur şi simplu pentru a ne spune: ‘Nu eşti singur’.”
A doua chemare este aceea la credinţă: „Dumnezeu nu-i scoate niciodată pe fiii Săi din lume sau din rău, ci le dăruieşte forţa pentru a le învinge… Câte forţe, de-a lungul istoriei, au încercat – şi încearcă – să distrugă Biserica, fie din exterior fie din interior, dar toate sunt distruse şi Biserica rămâne vie şi rodnică!… Totul trece, numai Dumnezeu rămâne… Cei care cred în Numele lui Cristos au înviat morţii; au vindecat bolnavii; i-au iubit pe persecutorii lor; au demonstrat că nu există o forţă în măsură să-l înfrângă pe cel care posedă forţa credinţei!”
În cele din urmă, Papa Francisc a spus că Sfinţii Petru şi Paul le adresează creştinilor de astăzi „chemarea la mărturia” de credinţă: „O Biserică sau un creştin fără mărturie este steril; un mort care crede că este viu; un copac uscat care nu dă rod; o fântână secată care nu dă apă! Biserica a învins răul graţie mărturiei curajoase, concrete şi umile a fiilor săi.” Sfântul Părinte s-a adresat apoi Arhiepiscopilor, numindu-i „maeştri ai rugăciunii”, „maeştri ai credinţei” şi „oameni ai mărturiei”. Le-a amintit semnificaţia paliumului: „Este semnul care reprezintă oaia pe care păstorul o poartă pe umerii săi asemenea lui Cristos, Bunul Păstor, şi este de aceea simbolul misiunii voastre pastorale”.
Legături
Imagini
