Arhiepiscopul către preoţi: tipuri de credincioşi şi idei pentru predici
17.07.2015, Detroit (Catholica) - Într-o scrisoare adresată preoţilor şi diaconilor, Arhiepiscopul Allen H. Vigneron de Detroit prezintă tipurile de oameni ce participă la Liturghie şi modurile în care clerul le poate vorbi acestora cel mai bine. „Cheia nu este să oferi un comentariu, ci să îi ajuţi pe oamenii din bănci să înţeleagă ce se întâmplă în text pentru ca ei să înţeleagă ce se întâmplă acum şi să răspundă în spiritul credinţei”, scria prelatul în scrisoarea pastorală din 30 iunie intitulată „Predicatorul – slujitorul Cuvântului lui Dumnezeu”. Subliniind importanţa predicii ca ocazie de a acţiona ca instrumente ale lui Dumnezeu, Arhiepiscopul i-a încurajat pe preoţii din Detroit să se concentreze în predicare pe evanghelizarea turmelor lor.
Mare parte a scrisorii este dedicată identificării tipurilor de participanţi de care preoţii trebuie să ţină cont când predică, înţelegând că fiecare persoană din biserică este acolo cu propriile griji, anxietăţi şi istorii de viaţă. „Mulţi credincioşi au primit Sacramentele, dar nu au fost evanghelizaţi”, susţine Arhiepiscopul Vigneron. Deşi l-au întâlnit pe Cristos în Sacramente, nu sunt foarte conştienţi de aceasta, şi astfel „cunosc despre Dumnezeu, dar nu îl cunosc pe Dumnezeu”. „Din păcate avem responsabilitatea noastră proprie în acest fenomen”, continuă prelatul. Predicarea Evangheliei acestui tip de credincioşi, care poate reprezenta majoritatea celor ce vin duminica la Liturghie, este „ca plantarea seminţelor în ciment – nimic nu va creşte”. De aici accentul pe evanghelizare ca întâlnire cu Cristos. Arhidieceza de Detroit se pregăteşte pentru un Sinod diecezan despre noua evanghelizare, care să exploreze tema mai în profunzime.
Un alt grup de persoane pe care îl regăsim de regulă între credincioşii care asistă la Liturghie sunt „ateiştii la nivel practic”, explică în continuare Arhiepiscopul Vigneron. Aceştia nu îl resping pe Dumnezeu, dar pun la sertar credinţa şi îşi petrec majoritatea vieţii într-o lume seculară şi consumistă, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista sau nu ar avea vreo semnificaţie pentru ei. În plus mai sunt cei care se consideră pe sine spirituali – ei au o mare foamete spirituală după „un fel de pace interioară care să îi ajute să îşi atingă agenda pentru vieţile lor”. Alţii vin la Liturghie dar sunt în dubiu, datorită presei, industriei divertismentului sau lumii academice, unde aud repetat că credinţa nu este compatibilă cu raţiunea. O altă categorie e numită de Episcop a celor „aparent morţi”, care vin târziu şi pleacă devreme, nu sunt atenţi sau nu participă activ, nu par să vrea să fie acolo; apoi cei „plictisiţi şi blazaţi”, care ştiu doar o versiune „redusă şi diluată” a lui Cristos şi a Evangheliilor.
Însă în adâncul lui, fiecare credincios vrea de la Liturghie acelaşi lucru – o întâlnire cu Cristos, fiind responsabilitatea preotului să ajute ca această întâlnire să aibă loc, inclusiv prin predicare. Arhiepiscopul oferă concret nişte sfaturi în acest sens. Îi încurajează pe preoţi să predice în serii de predici, pe anumite teme legate de credinţă, precum rugăciunea sau Sacramentele. Subliniind importanţa mărturiei personale, sugerează preoţilor şi diaconilor să ofere exemple din propriile vieţi. De asemenea este indicat ca lecturile să nu rămână la un nivel de teorie, predicatorii trebuind să aplice textul la situaţii concrete din comunitate şi să ofere sugestii pe care oamenii să le poată pună în practică. O constatare făcută de Episcop este că mulţi credincioşi au auzit repetat fraza „Dumnezeu te iubeşte”, dar nu au interiorizat-o vreodată. „Statistici triste recente arată că mulţi catolici nici nu se gândesc că ar fi posibil să aibă o relaţie de prietenie cu Dumnezeu, aşa că cu siguranţă nu ştiu, cu fiecare celulă a fiinţei lor, că sunt iubiţi, infinit şi cu pasiune, de Cel care i-a făcut. Această iubire, cunoaşterea acestei iubiri, întâlnirea cu această iubire schimbă vieţile; conduce la decizia de a răspunde urmându-l pe Cel care şi-a dat viaţa pentru noi.”
Aşa după cum oţelul trebuie încălzit înainte să fie îndoit sau modelat, inima umană trebuie încălzită de iubirea lui Dumnezeu pentru a putea depăşi teama şi pentru a putea să fie modelată de adevărul Evangheliei. Fără întâlnirea cu iubirea lui Cristos „credinţa arată ca un oarecare set de reguli şi indicaţii”. Preoţii şi diaconii încurajează întâlnirea cu Dumnezeu atunci când îl predică pe Cristos răstignit. „Crucea este cea mai măreaţă demonstraţie de iubire ce s-a văzut vreodată. Ea îi ajută să înţeleagă. Atrageţi-le în mod repetat atenţia asupra ei. Ajutaţi-i să înţeleagă că Dumnezeu nu doar ne spune că ne iubeşte – ne şi arată.”
