Creștinii sunt cei mai persecutați: 100 de milioane de victime ale violențelor

01.08.2015, Roma (Catholica) - Data publicării nu este întâmplătoare: dorește să amintească „intrarea năvalnică, în urmă cu un an, a oamenilor din ISIS în Mosul și începutul unui exod care în câteva săptămâni a făcut ca peste un milion de persoane să se refugieze în regiunea irakiană a Kurdistanului, primite îndeosebi în regiunea Erbil, Dohul și Zakho”. Iată pentru ce, arată Caritas Italia, a fost publicat în 30 iulie 2015 dosarul „Persecutați. Creștini și minorități în menghină între terorism și migrații forțate”, care „aprofundează în mod deosebit drama celor peste 100 de milioane de victime ale discriminărilor, persecuțiilor și violențelor comise de regimuri totalitare sau adepți ai altor religii”, citim în materialul publicat în traducere pe Ercis.ro.

Dosarul subliniază cuvintele din octombrie 2013 ale Cardinalului Jean-Louis Tauran, președinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios și econom: „Creștinismul este religia cea mai persecutată de pe planetă”. În Coreea de Nord există între 50 și 70 de mii de creștini închiși în lagăre de detenție. Apoi, țările în care creștinii sunt persecutați cu mai multă intensitate sunt Somalia, Irak, Siria, Afganistan, Sudan, Iran, Pakistan, Eritreea și Nigeria. Din noiembrie 2013 până în 31 octombrie 2014, credincioșii uciși „din motive strict legate de credința lor au fost 4.344”, se citește în documentul Caritas, „în timp ce bisericile atacate din același motiv au fost 1.062”. Este „o barbarie care de altfel lovește multe alte minorități religioase și etnice și care dezvăluie o creștere îngrijorătoare a intoleranței”.

Siria conduce în clasamentul țărilor, prin numărul de forme de persecuție împotriva minorităților și grupurilor etnico-religioase copte, aici fiind este în desfășurare din 2011 un război intern, „menit inițial pentru destabilizarea regimului Bashar al-Assad, în timp ce acum sunt în vizor îndeosebi obiective politice și apartenențele religioase nu atât ca elemente confesionale ci ca posibili opozanți politici”. Așadar, „față de ceea ce este difuzat de mass-media internaționale, creștinii din Siria sunt una dintre numeroasele minorități persecutate nu atât ca adepți ai creștinismului, ci pentru că se inserează în scenariul unei ciocniri politice mai mari, dominate de armatele guvernamentale ale lui Assad și de grupurile armate revoluționare”.

Acesta este un conflict făcut „și mai instabil de răspândirea, începând din 2013, a adepților ISIS pe teritoriul sirian, care accentuează aspectul în mod declarat persecutor față de minoritățile religioase, etnice și de alți musulmani care nu acceptă linia lor extremistă”. Vine apoi rândul Somaliei, Sudanului, Afganistanului, Irakului, Republicii Democratice Congo, Pakistanului, Myanmarului, Sudanului de Sud și Republicii Centrafricane. În clasamentul țărilor cu numărul și intensitatea cea mai mare a persecuțiilor în desfășurare, „au câștigat poziții semnificative Siria, Irak, Republica Centrafricană, Egipt, China, Rusia și Ucraina. Îndeosebi în ce privește ultimele trei națiuni citate, China a câștigat anul acesta 15 poziții, situându-se pe locul 29, iar Ucraina, locul 21, a urcat 39 de poziții”.

În fața urgențelor, îndeosebi a celor irakiene, „Biserica locală s-a mobilizat acordând primire în curți, în biserici și în orice spațiu disponibil”, subliniază directorul Caritas Italia, pr. Francesco Soddu, amintind de vizita făcută împreună cu secretarul general al Conferinței Episcopale Italiene, Mons. Nunzio Galantino, în octombrie, la lagărele de refugiați din Erbil. „Biserica italiană deja promovase o zi de rugăciune, la 15 august”. Angajarea Caritas s-a concentrat pe proiecte de asistență în Diecezele de Erbil și Dohuk, „cu un mare program de înfrățiri de peste un milion de euro în favoarea a 13.000 de familii de creștini și din minoritatea yazidi, constrânse să fugă din locurile lor de reședință. Din 2003 până astăzi, sprijinul economic dat de Caritas Italia proiectelor Caritas Irak și ale rețelei de organizații legate cu Biserica locală a fost de 3,3 milioane de euro”.

În dosar se găsește și istoria relatată de Kharya Yossuf Abood, 55 de ani: „Înainte ca Mosulul să fie luat de armata Statului Islamic, eu și familia mea am fugit în direcția satului vecin Hamadania, în speranța de a pune în siguranță viețile noastre. Era ora 5.30 dimineața, în 6 august, când la Hamadania am fost treziți de oamenii din ISIS care băteau cu putere la ușile noastre. Ne-au dat trei alegeri: să ne convertim la islam și să fim fideli față de noul Stat Islamic; să plătim răscumpărarea pentru salvarea noastră, așa-numita Jizya; sau să murim, decapitați. În timp ce vorbeau, învârteau sabia în jurul gâtului meu, pentru a o propti apoi cu forță de gât”.

„Am fost prizonieri ai ISIS timp de zece zile, închiși într-o casă în spatele spitalului din Hamadania. Nu aveam apă, electricitate, mâncare. Oamenii din ISIS găteau pentru ei înșiși și când terminau de mâncat aruncau femeilor din familia mea resturile lor, ca și cum am fi fost câini. Personal nu am mâncat și nu am băut nimic; și încă reiau cu greu o alimentație normală. Am fost prea tulburată”. Kharya și familia sa au fost eliberați după plătirea unei răscumpărări, și după aceea „ne-am întors spre Mosul, în speranța de a ne îndrepta spre Dohuk, oraș liber de amenințarea ISIS. Din păcate, la frontieră ne-am ciocnit de trupele regulamentare ale peshmerga, care nu ne-au lăsat să trecem granița, temându-se că eram teroriști infiltrați. Am fost respinși încă o dată la Hamadania, unde armata ISIS ne-a luat din nou ca ostatici, privându-ne de toate documentele, inclusiv cărți de identitate și pașapoarte. Din fericire, printre ei era un om din Hamadania pe care îl cunoșteam și care ne-a cruțat viața”.