Papa Francisc: Mâncându-l pe Cristos devenim asemenea lui Cristos
16.08.2015, Vatican (Catholica) - Astăzi în ritul latin a fost a 20-a duminică de peste an, lectura evanghelică mergând înainte, ca în duminicile anterioare, din capitolul 6 de la Ioan. Pontiful a comentat pasajul în fața credincioșilor și pelerinilor strânși în Piața San Pietro. Redăm alocuțiunea papală după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În aceste duminici liturgia ne propune, din Evanghelia lui Ioan, discursul lui Isus despre Pâinea vieții, care este El însuși și care este și Sacramentul Euharistiei. Textul de astăzi (In 6,51-58) prezintă ultima parte a acestui discurs și vorbește despre unii dintre oameni care se scandalizează pentru că Isus a spus: „Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,54). Uimirea ascultătorilor este de înțeles; de fapt, Isus folosește stilul tipic al profeților pentru a provoca în mulțime – și în noi – întrebări și, la sfârșit, să provoace o decizie.
Înainte de toate întrebări: ce înseamnă „a mânca Trupul și a bea Sângele” lui Isus? Este numai o imagine, un mod de a spune, un simbol, sau indică ceva real? Pentru a răspunde, trebuie intuit ce anume se întâmplă în inima lui Isus în timp ce frânge pâinile pentru mulțimea înfometată. Știind că va trebui să moară pe cruce pentru noi, Isus, se identifică cu acea pâine frântă și împărtășită și ea devine pentru El „semnul” Jertfei care îl așteaptă. Acest proces își are culmea la Ultima Cină, unde pâinea și vinul devin realmente Trupul Său și Sângele Său. Este Euharistia, pe care Isus ne-o lasă cu un scop precis: ca noi să putem deveni una cu El. De fapt, spune: „Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el” (v. 56). Acel „a rămâne”: Isus în noi și noi în Isus. Împărtășania este asimilare: mâncându-l pe El, devenim ca El. Dar aceasta cere „da”-ul nostru, adeziunea noastră de credință.
Uneori se aude, cu privire la Sfânta Liturghie, această obiecție: „Dar la ce folosește Liturghia? Eu merg la biserică atunci când simt că trebuie să merg, sau mă rog mai bine singur.” Dar Euharistia nu este o rugăciune privată sau o experiență spirituală frumoasă, nu este o simplă comemorare a ceea ce a făcut Isus la Ultima Cină. Noi spunem, pentru a înțelege bine, că Euharistia este „memorial”, adică un gest care actualizează și face prezent evenimentul morții și învierii lui Isus: pâinea este realmente Trupul Său dăruit pentru noi, vinul este realmente Sângele Său vărsat pentru noi. Euharistia este Isus însuși care ni se dăruiește în întregime nouă. A ne hrăni cu El și a locui în El prin Împărtășania euharistică, dacă se face cu credință, transformă viața noastră, o transformă într-un dar oferit lui Dumnezeu și fraților. A ne hrăni din acea „Pâine a vieții” înseamnă a intra în sintonie cu inima lui Cristos, a asimila alegerile Sale, gândurile Sale, comportamentele Sale. Înseamnă a intra într-un dinamism de iubire și a deveni persoane ale păcii, persoane ale iertării, ale reconcilierii, ale împărtășirii solidare. Aceleași lucruri pe care le-a făcut Isus.
Isus încheie discursul Său cu aceste cuvinte: „Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci” (In 6,58). Da, a trăi în comuniune reală cu Isus pe acest pământ ne face să trecem deja de la moarte la viață. Cerul începe chiar în această comuniune cu Isus. Și în cer ne așteaptă deja Maria Mama noastră – am celebrat ieri acest mister. Ea să ne dobândească harul de a ne hrăni mereu cu credință din Isus, Pâine a vieții.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe toți cu afecțiune, romani și pelerini: familiile, grupurile parohiale, asociațiile, pe tineri. Salut grupul folcloric „Organización de arte y cultura mexicana”, pe tinerii din Verona care trăiesc o experiență la Roma și pe credincioșii din Beverare. Un salut special adresez numeroșilor tineri din Mișcarea de Tineret Saleziană, adunați la Torino în locurile Sfântului Ioan Bosco pentru a celebra bicentenarul nașterii sale; îi încurajez să trăiască în cotidian bucuria Evangheliei, pentru a genera speranță în lume.
Tuturor urez o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine! Poftă bună și la revedere!
