Cardinalul Stella: Iertarea nu este chestiune de matematică
30.08.2015, Roma (Catholica) - Cu privirea spre apropiatul An Sfânt al Milostivirii, a fost celebrată la Aquila „Iertarea celestiniană”. „Arhitrava care susține viața Bisericii este milostivirea” a spus, citând bula jubiliară Misericordiae vultus, Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, care în seara zilei de vineri, 28 august 2015 a deschis poarta sfântă a Bazilicii din Collemaggio. „Să ne pregătim să trăim acest an dedicat milostivirii lui Dumnezeu”, a îndemnat Cardinalul în omilia rostită în timpul Liturghiei, „celebrându-i astăzi unul dintre aspectele cele mai înalte și emoționante, iertarea”, care este „canalul prin care iubirea lui Dumnezeu inundă inima omenirii”, citim într-un material de pe Ercis.ro, tradus după Vatican Insider.
Dar ce este cu adevărat iertarea? Un concept a cărui cunoaștere adesea se consideră sigur, fără a lua în considerare multele sale fațete. A încercat să le aprofundeze Cardinalul Stella: iertarea „este un act relațional” care prevede fie „disponibilitatea de a o dărui”, fie „umilința de a o cere”. Această dinamică este valabilă pentru raporturile dintre persoane, dar reiese în particularitatea sa în raportul cu Dumnezeu. Îndeosebi, „tocmai pentru că el comportă o ciocnire și o luptă împotriva răului, niciodată banală, exercitarea iertării este mai des un drum dificil, punctul de sosire al unui parcurs de convertire, fie când o cerem lui Dumnezeu, fie când, în comunitate, Duhul Sfânt ne dă harul de a o acorda”.
Fiind vorba despre o temă foarte concretă, care implică orice persoană în cotidianitate, prefectul Congregației pentru Cler a folosit și imagini și asemănări: Fiecare păcat, a explicat el, „este ca o gaură pe care o deschidem în lumea noastră”: cu cât crește numărul păcatelor, cu atât este mai greu să ne mișcăm pe acest teren semănat cu găuri. Iată deci că „iertarea este ca pământul nou, proaspăt și fertil, cu care Dumnezeu umple acele găuri, până la ștergerea lor; eventual rămâne semnul pământului umblat, «cicatricele» răului comis și îndurat, însă gaura a dispărut”. Un exemplu simplu care a permis Cardinalului să facă referință la ultima enciclică a Papei Francisc: „Îmi place să mă gândesc la iertare ca la o formă de «ecologie spirituală», cu care se purifică mediul uman poluat de păcat”.
Continuând să reflecteze asupra caracteristicilor iertării, Cardinalul s-a oprit apoi asupra „iertării lui Dumnezeu”, adevărată „comoară de har și de iubire”. Este un „orizont nou” cel care se deschide, pentru că „Dumnezeu nu privește meritul”, nu face „suma matematică a faptelor bune și rele”. Așa cum a demonstrat însuși Isus pe cruce adresându-se tâlharului căit, Domnul așteaptă numai „o fărâmă de căință”, pentru că „o singură picătură de dorință de bine este în măsură să facă să înflorească un teren, aș spune un deșert uscat de rău”.
În acest moment, prefectul Congregației pentru Cler s-a adresat direct tuturor preoților, „slujitori ai milostivirii divine”, amintindu-le de responsabilitatea lor specială: „Este nevoie”, a spus el, „ca noi, preoții, să ne întoarcem la confesional, să dedicăm acestei slujiri un timp îmbelșugat”. Și, referindu-se la frumusețile locale devastate de cutremur, Cardinalul a dorit o reconstrucție globală, care să cuprindă nu numai edificiile, ci „comunitatea locuitorilor săi, relațiile lor, solidaritatea lor și capacitatea lor de a umaniza mediul în care trăiesc”. Instrument indispensabil, a încheiat Cardinalul, este iertarea, „forța care face să se miște lumea”.
