Papa Francisc: Respectarea preceptelor trebuie să schimbe inimile noastre
30.08.2015, Vatican (Catholica) - „Există pericolul de a ne considera în ordine sau, mai rău, mai buni decât ceilalți numai datorită faptului că respectăm reguli, obiceiuri, chiar dacă nu ne iubim aproapele, suntem împietriți cu inima, suntem mândri, orgolioși”, a subliniat Papa Francisc în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus, comentând duminică, 30 august 2015, pasajul evanghelic care prezintă disputa dintre Isus și unii farisei și scribi despre valoarea „tradiției celor din vechime”. După rugăciune, Pontiful lansat un apel din inimă pentru drama pe care o trăiesc migranții. Vă oferim discursul Papei, după traducerea realizată de Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică prezintă o dispută dintre Isus și câțiva farisei și cărturari. Discuția se referă la valoarea „tradiției celor din vechime” (Marcu 7,3), pe care Isus, făcând referință la profetul Isaia, o definește drept „precepte ale oamenilor” (v. 7) și care niciodată nu trebuie să ia locul „poruncii lui Dumnezeu” (v. 8). Vechile prescripții despre care e vorba cuprindeau nu numai preceptele lui Dumnezeu revelate lui Moise, ci și o serie de precepte care specificau indicațiile legii mozaice. Interlocutorii aplicau aceste norme în mod destul de scrupulos și le prezentau ca exprimare a religiozității autentice.
De aceea, îi reproșează lui Isus și discipolilor Săi încălcarea lor, îndeosebi a celor care se referă la purificarea exterioară a trupului (cf. v. 5). Răspunsul lui Isus are forța unei pronunțări profetice: „Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor” (v. 8). Sunt cuvinte care ne umplu de admirație față de Învățătorul nostru: simțim că în El este adevărul și că înțelepciunea Sa ne eliberează de prejudecăți. Dar atenție! Cu aceste cuvinte, Isus vrea să ne avertizeze și pe noi, astăzi, să nu considerăm că respectarea exterioară a legii este suficientă pentru a fi buni creștini. Ca atunci pentru farisei, există și pentru noi pericolul de a ne considera în ordine sau, mai rău, mai buni decât ceilalți numai datorită faptului că respectăm reguli, obiceiuri, chiar dacă nu-l iubim pe aproapele, suntem împietriți cu inima, suntem mândri, orgolioși.
Respectarea literală a preceptelor este ceva steril dacă nu schimbă inima și nu se traduce în atitudini concrete: deschiderea la întâlnirea cu Dumnezeu și la Cuvântul Său în rugăciune, căutarea dreptății și a păcii, ajutorarea săracilor, a celor slabi, a celor asupriți. Cu toții știm, în comunitățile noastre, în parohiile noastre, în cartierele noastre, cât rău fac Bisericii și creează scandal acele persoane care spun că sunt foarte catolice și merg des la biserică dar după aceea, în viața lor zilnică, neglijează familia, vorbesc rău despre alții și așa mai departe. Aceasta este ceea ce Isus condamnă, pentru că aceasta este o contra-mărturie creștină.
Continuând în îndemnul Său, Isus focalizează atenția asupra unui aspect mai profund și afirmă: „Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să îl poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur” (v. 15). În acest mod subliniază primatul interiorității, adică primatul „inimii”: nu numai lucrurile exterioare care ne fac sfinți sau ne-sfinți, ci inima e cea care exprimă intențiile noastre, alegerile noastre și dorința de a face totul din iubire față de Dumnezeu. Atitudinile exterioare sunt consecința a ceea ce am decis în inimă, și nu contrariul: cu atitudinea exterioară, dacă inima nu se schimbă, nu suntem adevărați creștini. Frontiera dintre bine și rău nu trece în afara noastră ci mai degrabă înlăuntrul nostru.
Putem să ne întrebăm: unde este inima mea? Isus spunea: „Acolo unde este comoara ta, acolo este inima ta”. Care este comoara mea? Este Isus, este învățătura Sa? Atunci inima este bună. Sau comoara este un alt lucru? De aceea, inima este cea care trebuie să fie purificată și să se convertească. Fără o inimă purificată, nu se pot avea mâini cu adevărat curățate și buze care să pronunțe cuvinte sincere de iubire – totul este dublu, o viață dublă -, buze care pronunță cuvinte de milostivire, de iertare. Aceasta poate să o facă numai inima sinceră și purificată.
Să îi cerem Domnului, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, să ne dăruiască o inimă curată, liberă de orice ipocrizie. Acesta este adjectivul pe care Isus îl adresează fariseilor: „ipocriți”, pentru că spun una și fac alta. O inimă liberă de orice ipocrizie, astfel încât să fim capabili să trăim după spiritul legii și să ajungem la scopul său, care este iubirea.
După rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Harissa, în Liban, a fost proclamat fericit Episcopul siro-catolic Flavian Mihai Melki, martir. În contextul unei persecuții teribile împotriva creștinilor, el a fost apărător neobosit al drepturilor poporului său, îndemnându-i pe toți să rămână tari în credință. Și astăzi, iubiți frați și surori, în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii, creștinii sunt persecutați. Sunt mai mulți martiri decât în primele secole. Beatificarea acestui Episcop martir să reverse în ei consolare, curaj și speranță, dar să fie și stimulent pentru legislatori și pentru guvernanți ca să fie asigurată pretutindeni libertatea religioasă. Și comunității internaționale îi cer să facă ceva pentru ca să se pună capăt violențelor și samavolniciilor.
Din păcate și în zilele trecute numeroși migranți și-au pierdut viața în călătoriile lor teribile. Pentru toți acești frați și surori mă rog și invit la rugăciune. Îndeosebi mă unesc cu Cardinalul Schönborn – care astăzi este prezent aici – și cu întreaga Biserică din Austria în rugăciunea pentru cele șaptezeci și una de victime, între care patru copii, găsiți într-un camion pe autostrada Budapesta-Viena. Să încredințăm pe fiecare dintre ele milostivirii lui Dumnezeu; și Lui să îi cerem să ne ajute să cooperăm cu eficacitate pentru a împiedica aceste crime, care ofensează întreaga familie umană. Să ne rugăm în tăcere pentru toți migranții care suferă și pentru cei care și-au pierdut viața.
Salut pelerinii care provin din Italia și din atâtea părți ale lumii, îndeosebi pe scoutiștii din Lisabona și pe credincioșii din Zara (Croația). Salut credincioșii din Verona și Bagnolo di Nogarole; pe tinerii din Dieceza de Vicenza, pe cei din Rovato și pe cei din parohia San Galdino a Milano; pe copiii din Salzano și din Arconate. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!