PS Mihai Frățilă: Vladimir Ghika, un mucenic care a împărțit dragostea și iertarea cerească
02.09.2015, București (Catholica) - „Tocmai cei care nu au nimic, pot să dea cel mai mult!” Acesta este gândul zilei de 1 septembrie, aparținând Mons. Vladimir Ghika, care în urmă cu doi ani a fost declarat fericit – la 31 august 2013 -, iar acum este sărbătorit de întreaga Biserică Catolică din România. La doi ani de la beatificare, pe 31 august 2015, în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif, din București, celebrarea Sfintei Liturghii de la ora 17 i-a reunit în jurul mesei altarului pe PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, Excelența Sa prezidând celebrarea liturgică, și pe PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic al Eparhiei de București, Mons. Baudouin Muankembe, însărcinat cu afaceri a.i. al Sfântului Scaun în România, precum și numeroși preoți romano și greco-catolici din București și din împrejurimi, aflăm de pe ANGELUS.Com.ro.
PS Mihai a reamintit în cuvântul său de învățătură că „Tocmai cei care nu au nimic, pot să dea cel mai mult!” Excelența sa a afirmat că „martiriul este o arătare a simplității, mărturia încrederii în Providență. Scrierile despre viața în închisoare publicate ulterior ne-au confirmat că mucenicii fuseseră consacrați sufletește de această simplitate. Au învățat, prin experiența terorii, că nicio atitudine intelectualistă, prin care mulți creștini confundă prietenia cu Dumnezeu, nu se confundă cu credința”.
Continuând, Excelența sa a întrebat: „Care este, deci, mesajul Mons. Ghika? Convertirea la Dumnezeu și la spiritul Evangheliei. Ce dezamăgire, nu? Aceeași dezamăgire citită de Isus pe fața slăbănogului căruia îi vorbea de iertarea păcatelor o avem și noi pe față… Dumnezeu, pentru rugăciunile dragului nostru mucenic Vladimir Ghika, care a împărțit dragostea și iertarea cerească, aducând sufletele la lumină, să ne călăuzească pașii pentru a ne reîntoarce la Isus în aceste vremuri grele pentru credință!”
Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873, la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei și Valahiei zece domnitori. După ce a studiat literatură și drept, medicină și istorie, a ajuns la Roma unde a studiat filosofie și teologie cu dominicanii Sfântului Toma. În 1902 a intrat oficial în Biserica Catolică și va lucra toată viața în favoarea unității Bisericii. În tinerețe l-a însoțit în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie, dar a fost mereu gata să pună în practică idealuri caritative fără precedent în România. Le-a adus la București pe surorile Sfântului Vicențiu de Paul și cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci.
A creat un serviciu de ambulanțe pentru victimele răscoalei din 1907 și a îngrijit soldații bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca și în primul război mondial. În 1923 a fost hirotonit preot la Paris, unde a și lucrat pentru străinii și emarginații din Villejuif. Tot în favoarea lor a întemeiat și Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive. A fost numit de către Sfântul Părinte Protonotar Apostolic și membru al comisiilor de pregătire a Congreselor Euharistice. În această calitate a putut duce pe toate meridianele Pământului mărturia credinței și a iubiri sale. Începând cu 1939 îl regăsim în România, unde rămâne chiar și după 1947, când știa că se apropie vremuri de suferință pentru compatrioții săi.
Pentru că a susținut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România a fost arestat în 1952 și condamnat un an mai târziu. După un an în care a mângâiat pe cei din închisoare, pe data de 16 mai 1954, ca și Isus pe Cruce, și-a încredințat sufletul în mâinile Tatălui Ceresc. Procesul informativ în vederea beatificării și canonizării a început în 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregația pentru Cauzele Sfinților pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, după ce a avut părerea unanimă a teologilor și a Cardinalilor, Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013, făcând posibilă beatificarea pe 31 august 2013.
Legături
Imagini
