Papa Francisc: Banul captivează dar dezamăgește, Isus ne face fericiți
11.10.2015, Vatican (Catholica) - Credința și alipirea de bogății nu pot conviețui; cel care se încredințează lui Isus nu mai întâmpină însă obstacole în viața de credință. Papa Francisc a exprimat această convingere comentând, în cadrul discursului de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 11 octombrie 2015, lectura evanghelică a Liturghiei duminicale. Pontiful a încheiat cu un nou apel la tutelarea mediului, în vederea apropiatei Zile Internaționale pentru Reducerea Dezastrelor Naturale. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi, luată din capitolul 10 al Evangheliei lui Marcu, este împărțită în trei scene, ritmate de trei priviri ale lui Isus. Prima scenă prezintă întâlnirea dintre Învățător și un anume care – conform textului paralel din Matei – este identificat ca „tânăr”. Întâlnirea lui Isus cu un tânăr. Acesta aleargă către Isus, îngenunchează și îl numește „Învățător bun”. Apoi îl întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”, adică fericirea (v. 17). „Viața veșnică” nu este numai viața de dincolo, ci este viața deplină, împlinită, fără limite. Ce trebuie să facem pentru a ajunge la ea? Răspunsul lui Isus rezumă poruncile care se referă la iubirea față de aproapele.
În această privință acel tânăr nu are nimic să-și reproșeze; însă, desigur, respectarea preceptelor nu îi este îndeajuns, nu satisface dorința sa de plinătate. Și Isus intuiește această dorință pe care tânărul o poartă în inimă; de aceea răspunsul Său se traduce într-o privire intensă plină de duioșie și de afecțiune. Așa spune Evanghelia: „privindu-l fix, l-a îndrăgit” (v. 21). Și-a dat seama că era un tânăr bun… Dar Isus înțelege și care este punctul slab al interlocutorului Său și îi face o propunere concretă: să dea toate bunurile sale săracilor și să îl urmeze. Însă acel tânăr are inima împărțită între doi stăpâni: Dumnezeu și banul, și pleacă trist. Aceasta demonstrează că nu pot conviețui credința și alipirea de bogății. Astfel, la sfârșit, elanul tânărului se atenuează în nefericirea unei urmări naufragiate.
În a doua scenă evanghelistul încadrează ochii lui Isus și de data aceasta este vorba despre o privire gânditoare, de avertizare: „Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor Săi: ‘Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!'” (v. 23). La uimirea discipolilor, care se întreabă: „Și cine se poate mântui?” (v. 26), Isus răspunde cu o privire de încurajare – este a treia privire – și spune: e adevărat, mântuirea este „imposibilă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu!” (v. 27). Dacă ne încredințăm Domnului, putem depăși toate obstacolele care ne împiedică să îl urmăm pe drumul credinței. A ne încredința Domnului. El ne va da forța, El ne dă mântuirea, El ne însoțește pe drum.
Și astfel ajungem la a treia scenă, aceea a declarației solemne a lui Isus: Adevăr vă spun: cine lasă totul pentru a mă urma va avea viața veșnică în viitor și însutit deja în prezent (cf. v. 29-30). Acest „însutit” este făcut din lucrurile avute înainte și apoi lăsate, dar care se regăsesc înmulțite la infinit. Ne privăm de bunuri și primim în schimb satisfacția adevăratului bun; ne eliberăm de sclavia lucrurilor și câștigăm libertatea slujirii din iubire; renunțăm la avere și găsim bucuria darului. Ceea ce spunea Isus: „Mai mare fericire este a da decât a primi” (cf. Fapte 20,35).
Tânărul nu s-a lăsat cucerit de privirea de iubire a lui Isus și astfel nu a putut să se schimbe. Numai primind cu recunoștință umilă iubirea Domnului ne eliberăm de seducția idolilor și de orbirea iluziilor noastre. Banul, plăcerea, succesul captivează, dar apoi dezamăgesc: promit viață, dar aduc moarte. Domnul ne cere să ne dezlipim de aceste bogății false pentru a intra în viața adevărată, viața deplină, autentică, luminoasă. Și eu vă întreb pe voi, tineri, băieți și fete, care sunteți acum în piață: „Ați simțit privirea lui Isus îndreptată spre voi? Ce anume vreți să îi răspundeți? Preferați să părăsiți această piață cu bucuria pe care ne-o dă Isus sau cu tristețea în inimă pe care ne-o oferă mondenitatea?”…
Fecioara Maria să ne ajute să ne deschidem inimile la iubirea lui Isus, la privirea lui Isus, singurul care poate potoli setea noastră de fericire.
Ieri am primit cu mare durere știrea despre măcelul teribil care a avut loc la Ankara, în Turcia. Durere pentru numeroșii morți. Durere pentru cei răniți, durere pentru că atentatorii au lovit persoane lipsite de apărare care manifestau pentru pace. În timp ce mă rog pentru acea țară dragă, îi cer Domnului să primească sufletele răposaților și să îi întărească pe suferinzi și pe rude.
Să facem o rugăciune în tăcere, toți împreună.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Marțea viitoare, 13 octombrie 2015, este Ziua Internațională pentru Reducerea Dezastrelor Naturale. Din păcate, trebuie recunoscut că efectele acestor calamități naturale sunt agravate adesea de lipsa de îngrijire a mediului din partea omului. Mă unesc cu toți cei care în mod clarvăzător se angajează în tutelarea casei noastre comune, pentru a promova o cultură globală și locală de reducere a dezastrelor și de rezistență mai mare la ele, armonizând noile cunoștințe cu cele tradiționale, și cu atenție deosebită față de populațiile mai vulnerabile.
Vă salut cu afecțiune pe voi toți pelerinii, mai ales familiile și grupurile parohiale, care provin din Italia și din diferite părți ale lumii. Îndeosebi pe diaconii și preoții de la Colegiul Germanicum – Hungaricum care au fost hirotoniți ieri și pe care îi încurajez să întreprindă cu bucurie și încredere slujirea lor adusă Bisericii; pe noii seminariști din venerabilul Colegiu Englez; Confraternitatea Santa Vera Cruz din Calahorra.
Salut credincioșii din parohia Preasfânta Inimă a lui Isus și Sfânta Tereza Margareta Redi, din Arezzo, la a 50-a aniversare de la întemeiere; precum și pe cei din Camaiore și din Capua; grupul „Isus iubește”, care a făcut o săptămână de evanghelizare în cartierul Trastevere; tinerii și tinerele care au primit de puțin timp Mirul; și în sfârșit Asociația „Davide Ciavattini”, pentru asistența dată copiilor cu boli grave ale sângelui.
Tuturor urez o duminică frumoasă. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
