Interviu cu Cardinalul Donald Wuerl despre Sinodul în desfășurare
19.10.2015, Vatican (Catholica) - „Nu suntem o Biserică numai pentru cei curați. Regula comunității creștine este iubirea.” Astfel afirmă, în ajunul începerii ultimei săptămâni a Sinodului Episcopilor despre familie, Cardinalul nord-american Donald Wuerl, Arhiepiscop de Washington și membru al comisiei celor zece Părinți sinodali care au sarcina de a redacta raportul final care va fi supus votului sâmbătă, 24 octombrie 2015. În acest interviu pentru Vatican Insider, tradus pe Ercis.ro, prelatul relatează despre experiența sa de Părinte sinodal; respinge suspiciunile ridicate de câțiva Cardinali despre conducerea Sinodului și relatează cum a reușit Papa Francisc să vorbească la inima americanilor în timpul recentei sale vizite.
– Cum descrieți experiența Dvs de Părinte sinodal cu noile proceduri?
– Primul Sinod la care am asistat a fost… primul Sinod, în 1967. Eram atunci secretarul unuia dintre Episcopii participanți. Apoi am fost membru, ca Episcop, la șapte Sinoade, și pe baza experienței mele pot spune că acest Sinod permite Episcopilor să aibă mai mult timp pentru a vorbi între ei. Această schimbare a fost răspunsul Papei la o cerere a Episcopilor de-a lungul anilor: aceea de a petrece mai puțin timp pentru a asculta intervențiile în adunare și a avea mai mult timp pentru discuția liberă în grupurile lingvistice. Papa Francisc a făcut asta urmând recomandările Consiliului Sinodului.
– De ce erau necesare aceste schimbări?
– Acum cea mai mare parte a timpului nu se petrece pur și simplu pentru a asculta, ci și pentru a discuta între noi. Apoi există ceva ce reprezintă un pas ulterior: ideea de a fi voit două Sinoade despre aceeași temă, la distanță de un an unul de celălalt, a permis continuarea muncii, implicarea și participarea întregii Biserici. Astfel la baza acestei adunări am avut instrumentum laboris care reprezintă toată discuția internă din Biserică. Și în circuli minores, grupurile lingvistice, se pregătesc rapoartele comune. Țin să subliniez că moderatorii și raportorii din fiecare grup au fost aleși de noi. În cercul nostru lingvistic raportorul, după ce a pregătit textul rezumativ, l-a transmis fiecăruia pentru ca să îl controlăm încă o dată. Mi se pare democratic. Apoi raportorii din cele treisprezece circuli minores trebuie să caute între ei un consens cu privire la elementele comune care au reieșit în diferitele grupuri. Și apoi este comisia de zece persoane pentru raportul final. Chiar nu este posibil ca ideea unei persoane să poată manipula pe toți ceilalți.
– Ce părere aveți despre scrisoarea, semnată și de trei Cardinali colaboratori apropiați ai Papei în Curia Romană, în care se punea la îndoială onestitatea și transparența procesului sinodal așa cum l-a stabilit însuși pontiful?
– Voi răspunde cu o glumă pe care mi-a făcut-o o persoană din guvernul țării mele. Mi-a spus: „Dacă asta s-ar întâmpla în administrația Statelor Unite, cu un ministru care s-ar opune președintelui și ar spune că președintele manipulează țara, nu cred că ar obține același răspuns gentil”. Nu am văzut scrisoarea aceea, am citit versiunea care a fost publicată. Eu știu doar că acuza de manipulare este absurdă: cu procesul pe care l-am descris, cum se pot manipula 270 de participanți, care aleg raportori și moderatori, și care votează? Cei care afirmă asta au o vedere destul de încețoșată. Este ca acela care suferă de icter și vede totul galben. Vă relatez o poveste: când lucram aici la Roma, cu mulți ani în urmă, într-un colț din Via della Conciliazione era un vânzător de înghețată care se numea Cesare și era foarte anticlerical. De fiecare dată când treceam îi spuneam „Bună ziua” și el nu îmi răspundea niciodată. Odată m-am oprit și i-am spus „Bună ziua”. M-a întrebat: „De ce mă salutați mereu?”. Am răspuns: Cesare, dacă nu aș fi făcut aceasta, tu ai fi spus soției tale: uită-te la acest preot care trece pe aici în fiecare zi și nu salută niciodată! Ca în cazul despre care vorbim: pare să nu fie nimic în măsură să schimbe lucrurile de care sunt convinși.
– Dincolo de diversități cu privire la posibile soluții la diferitele probleme, din diferite intervenții pare să reiasă o abordare pastorală care nu se limitează la enunțarea doctrinei. Este așa?
– Am spus mereu: prezintă învățătura Bisericii cu claritate și apoi, ca păstor de suflete, lucrează cu persoana în situația în care se află acea persoană. Trebuie să fim aproape de persoane și să înțelegem ceea ce persoana reușește să asculte. Dacă unul nu înțelege, te oferi să îl ajuți să înțeleagă. Părinții încearcă să vorbească în mod simplu și clar copiilor lor, dar dacă unul nu înțelege nu îi spun că este în afara familiei. Nu poți începe spunând că nu este parte a familiei. Inima discuției la Sinod este aceasta: adevărul și iubirea sunt dimensiuni ale aceleiași realități divine. Cuvântul, Adevărul s-a făcut trup. Nu se poate spune cuiva: mergi afară! Trebuie mers pentru a-l întâlni, a-l asculta pentru a ști cum să-i spui ceea ce vrei să-i spui așa încât să poți fi auzit. Și astfel a încerca să îl aduci aproape de Isus. Așa face un păstor. Este mesajul evangheliei de astăzi: Isus a venit pentru a sluji și și-a dăruit viața pentru noi care nu suntem desăvârșiți. Atâtea persoane răspund pozitiv Papei Francisc și arată atâta afect față de el, chiar dacă sunt departe de Biserica Catolică, pentru că percep aceeași atitudine a lui Isus. Acesta este scopul slujirii noastre. Cred că vom înțelege tot mai mult că Papa Francisc este un dar al lui Dumnezeu pentru timpul pe care îl trăim. Credincioșii văd în Papa o invitație de a se apropia de Dumnezeu. Când eram rector al seminarului, explicam că noi puteam da orice indicație seminariștilor numai după ce i-am făcut să înțeleagă că noi ne îngrijeam de ei, că îi iubeam. Iubirea, nu legea, este arhitectura comunității creștine. Acest lucru ne-a mărturisit Isus pe cruce. Nu suntem o Biserică mică pentru curați.
– Referitor la chestiunea cea mai controversată cu privire la posibile deschideri, în condiții determinate, în privința acordării sacramentelor pentru divorțații aflați în a doua unire, cum credeți că se va încheia Sinodul?
– Nu știu care va fi rezultatul. Dar deja am obținut unul, un pas cu adevărat pozitiv: este clar că Papa Francisc vrea o Biserică în care preocupările tuturor să fie ascultate. Nu știu ce se va întâmpla la sfârșitul acestei săptămâni. Mi se pare că rezultatul Sinodului este să spună întregii lumi că în Biserica Catolică se poate discuta și că principiul iubirii lui Dumnezeu este norma. Trebuie să înțelegem cum să apropiem persoanele de Dumnezeu.
– La 34 de ani de distanță de „Familiaris consortio” multe s-au schimbat în societate și în modul de a trăi familia…
– Am petrecut tot timpul Sinodului din 2012 pentru a înțelege cum s-a schimbat lumea: secularism, relativism, materialism, individualism. Am vorbit despre tsunami-ul secularizării care a schimbat total fața culturii occidentale. Papa ne invită să ne întrebăm. Chiar dacă există un mic grup care spune: nu putem nici să vorbim despre asta.
– Dvs tocmai l-ați găzduit pe Papa la Washington. Ce v-a uimit din mesajele sale?
– Papa Francisc le-a amintit americanilor propriile lor valori, nu a venit ca să ne spună: trebuie să faceți aceasta sau cealaltă. Ne-a spus: voi sunteți o națiune care spune că acestea sunt valorile care trebuie urmate. Asta i-a uimit pe toți. Nu a venit să arate cu degetul, nu a condamnat, ci a venit să ne amintească ceea ce noi spunem că vrem să fim ca americani. A fost frumos că direct din Capitol Hill, după discursul la Congres, adică locul puterii din țara noastră, a mers la cei fără adăpost și la persoanele care îi ajută, numai la șase străzi de distanță. Papa Francisc ne-a amintit ceea ce trebuie să fim.
– După realitatea călătoriei, săptămâna următoare a revenit în centru tocmai acea polarizare pe care Papa Francisc cerea să se depășească, cu polemicile mediatice pentru două saluturi care au avut loc în Nunțiatura din Washington.
– Papa Francisc a vorbit, oamenii au răspuns. Apoi au fost acele polemici, care oglindeau o altă mentalitate, tentativa de a ne despărți pe unii de alții, de a ne condamna reciproc. S-a văzut contrastul între mesajul Papei și mesajul polarizat.
Imagini
