Sinod 2015: Raportul nr. 3 din grupul A de limbă engleză
22.10.2015, Vatican (Catholica) - Vaticanul a făcut publice rapoartele celor 13 grupuri pe limbi în care participanții la Sinod au discutat în ultima săptămână a Sinodului. Rapoartele au fost prezentate și în plen. Primul grup de limbă engleză, Circulus Anglicus A, a fost moderat de Cardinalul George Pell, relator fiind Mons. Joseph Edward Kurtz. Redăm în continuare sinteza prezentată miercuri, 21 octombrie, de acest grup.
Misiunea familiei, prim vestitor al Veștii celei Bune în sânul ei și nu numai, izvorăște din tandrețea lui Dumnezeu. Călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, de Magisteriu și de inspirațiile Duhului Sfânt și susținute de Sacramentul Căsătoriei, familiile sunt ajutate să fie discipoli misionari ai iubirii și milostivirii lui Dumnezeu oriunde s-ar afla. Misiunea familiei îmbrățișează iubirea soților, educația copiilor, trăirea fidelă a Sacramentului, pregătirea altor cupluri pentru căsătorie, însoțirea prietenilor și dialogul cu acele cupluri sau familii care trec prin dificultăți, și participarea la viața comunitară a Bisericii. Deschizându-se nevoilor apropiate sau îndepărtate, familiile știu cum să întrupeze aceste cuvinte ale Papei Francisc: „Isus vrea să atingem mizeria umană, să atingem trupul suferind al celorlalți […] să intrăm în contact cu existența concretă a celorlalți și să cunoaștem forța compasiunii. Când facem asta, viața se complică mereu în chip minunat și trăim experiența intensă de a fi popor, experiența de a aparține unui popor” (Evangelii Gaudium, nr. 270).
În timp ce darul credinței este primit în viețile dintr-o familie prin cultura acelei familii, respectiva credință ajută de asemenea la modelarea culturii. Fiecare familie își are rădăcinile în cultură și familia creștină are responsabilitatea de a informa cultura despre Vestea cea Bună. În acest scop, Biserica îndeamnă pe bună dreptate toate guvernele să promoveze libertatea religioasă, care include nu doar dreptul la cult, ci și dreptul de exprimare a obiecțiilor de conștiință, de participare la viața civică și de slujire a altora într-o manieră consecventă credinței și misiunii noastre.
Darul Liturgiei nunții este puternic în viețile celor ce se căsătoresc și a celor ce dau mărturie. Am examinat puterea ceremoniilor legate de căsătorie, în care atât ritul cât și predica pot avea un impact valoros, alături de mărturia de viață a familiilor creștine.
Cu adevărat importantă este pregătirea cuplurilor pentru căsătorie, precum și formarea și însoțirea continuă. Această formare trebuie să aibă temelia în teologia biblică, în antropologia creștină și în învățătura Bisericii. Am discutat și despre educația sexuală cuvenită, bazată pe o înțelegere creștină autentică a sexualității. Programele de educație sexuală trebuie să sublinieze formarea conștiinței, simțul responsabilității, valoarea auto-controlului, modestia și virtutea castității. În plus s-a căzut de acord că trebuie subliniat rolul părinților în educația sexuală a copiilor lor. Ei sunt primii și principalii învățători ai copiilor lor, și trebuie să fie sprijiniți în eforturile lor de o programă sănătoasă de educație sexuală în școli și parohii.
În toate procesele pastorale de însoțire a familiilor de către Biserică este esențial ca eforturile noastre de a fi alături de credincioși să dea mărturie cu claritate despre învățătura Bisericii. Foarte importantă este claritatea și atractivitatea limbajului, făcând învățătura Bisericii mai accesibilă și ușor de înțeles.
Am reflectat asupra modului în care Biserica este alături de cei încercați. În toate cazurile, asistența pastorală trebuie să fie caracterizată de caritate și răbdare, în special cu cei care nu trăiesc sau nu sunt încă pregătiți să trăiască în deplin acord cu învățăturile Bisericii. Ei trebuie să fie primiți cu iubire și respect de păstorii Bisericii, care trebuie să fie generoși în a-i însoți și în a dezvolta în ei dorința de a participa mai deplin la viața Bisericii. Printre elementele pastorale importante am discutat despre provocările ridicate de căsătoriile mixte. Afirmăm că pentru ca astfel de căsătorii să reușească este important ca cuplurile să fie bine pregătite privitor la învățătura Bisericii înainte de căsătorie și însoțite apoi de comunitățile lor de credință.
Am discutat și despre anumite propuneri privind însoțirea celor care sunt divorțați și recăsătoriți civil. Sprijinim recentele eforturi de eficientizare a proceselor matrimoniale, care să devină mai accesibile fără schimbarea învățăturii Bisericii. Majoritatea, dar nu toți, au susținut actuala învățătură și practică a Bisericii privitor la participarea la Euharistie a celor care sunt divorțați și recăsătoriți civil. Recunoaștem că această cale poate fi dificilă, iar păstorii trebuie să îi însoțească cu înțelegere, mereu gata să împartă milostivirea lui Dumnezeu cu aceștia atunci când au nevoie de ea. Tot majoritatea, dar nu toți, au afirmat că practicile pastorale privind primirea Sacramentului Euharistiei de către divorțații recăsătoriți nu trebuie să fie lăsate la decizia Conferințelor Episcopale naționale. A face astfel riscă să dăuneze unității Bisericii Catolice, înțelegerii Sacramentelor ei și mărturiei vizibile a vieții credincioșilor.
Am vorbit despre importanța atenției pastorale pentru persoanele cu tendințe homosexuale, cu o atenție specială pentru familiile în care o astfel de persoană cu atracții homosexuale este membru. Biserica, Mireasa lui Cristos, își inspiră comportamentul din cel al lui Domnului Isus, a cărui iubire largă este oferită fiecărei persoane, fără excepție. Părinții și frații din familii cu membri ce au tendințe homosexuale sunt chemați să îi iubească și să îi accepte pe acești membri ai familiilor lor cu inima neîmpărțită și înțelegătoare. Chemăm Sinodul să afirme și să propună din nou Bisericii învățătura despre iubire și castitate. Încurajăm părinții și familiile să aibă încredere în ea, iubindu-se și însoțindu-se reciproc în a răspunde chemării Evangheliei la o viață castă.
În fine, am discutat și despre procrearea și creșterea copiilor, susținând bogăția învățăturii enciclicii Humanae Vitae, în special afirmarea faptului că dimensiunile unitivă și procreativă din actul marital sunt inseparabile. Însoțirea pastorală autentică a cuplurilor proclamă acest adevăr și ajută cuplurile să vadă că o conștiință bine formată îmbrățișează legea morală nu ca o restricție externă ci, în har, ca o cale a libertății. Este nevoie de o abordare pastorală care caută să îi ajute pe soți să accepte adevărul deplin despre iubirea conjugală în căi care să fie ușor de înțeles și care să invite.
Discuția noastră pe anumite teme a dezvăluit sentimente puternice. Participanții la grup speră că documentul final va uni și nu diviza, dând expresie faptului că suntem Episcopi cum și sub Petro. Cu bucurie afirmăm misiunea familiei – o misiune una către alta, către Biserică și către lume.
