Nu ideologiilor care redefinesc omul și familia
23.10.2015, Roma (Catholica) - „Noi, laicii, cerem păstorilor să proclame cu reînnoită forță vestirea Evangheliei, fără a cădea în compromisuri cu spiritul lumii”, a fost apelul puternic lansat Sinodului de o auditoare: medicul Anca Maria Cernea, invitată ca reprezentantă a Asociației Medicilor Catolici din Romania. Radio Vatican a intervievat-o.
– Tatăl meu a fost un lider politic creștin care a fost închis în închisoare de comuniști timp de 17 ani. Părinții mei erau logodiți, urmau să se căsătorească… Căsătoria a avut loc după 17 ani. Mama mea l-a așteptat în toți acei ani pe tatăl meu, chiar dacă nu știa nici măcar dacă mai trăiește. Au fost în mod eroic fideli angajamentului lor. Exemplul lor arată că cu harul lui Dumnezeu se pot depăși teribile dificultăți și sărăcii materiale. Exemplul lor este izvor de inspirație și de convertire pentru mulți în România. Cred că dacă mama mea ar fi urmat lumea – și nu pe Isus și învățătura Bisericii – s-ar fi căsătorit cu un alt bărbat; dacă tatăl meu ar fi urmat lumea, ar fi aderat poate la Partidul Comunist.
– Dumneavoastră relatați așadar despre opresiunea din timpul comunismului și spuneți că dacă marxismul clasic astăzi aparține istoriei, există însă în continuare un pericol determinat de o altă ideologie, care la nivel cultural ridică amenințări. Invitați la a ne feri de acest marxism cultural…
– Da, ca medici catolici apărăm viața și familia. Putem să vedem că aceasta este, înainte de toate, o bătălie spirituală și că sărăcia materială și consumismul nu sunt principalele cauze ale crizei familiei: cauza principală a revoluției sexuale este culturală și ideologică. Fecioara de la Fatima a spus că Rusia și-a răspândit erorile în lumea întreagă: acest lucru s-a întâmplat mai întâi cu violență, marxismul clasic, care a ucis zeci de milioane de persoane, și acum se întâmplă mai ales prin marxismul cultural: există o continuitate de la revoluția sexuală a lui Lenin, prin Antonio Gramsci și școala de la Frankfurt, la actualele drepturi ale homosexualilor și la ideologia gender.
Marxismul clasic pretindea să schimbe societatea prin violenta însușire a bunurilor; dar acum revoluția merge mai profund: pretinde să redefinească familia, identitatea sexuală, natura umană. Se autodefinește ca progresistă, dar nu este altceva decât gnosticism: este o rebeliune împotriva lui Dumnezeu, cu pretenția nu doar de a crea o societate perfectă aici, pe pământ, ci și de a corecta natura și creația lui Dumnezeu.
– Ați lansat un apel puternic către Părinții sinodali: le-ați cerut să vorbească despre fidelitate, fără a ceda în fața spiritului lumii, adică fără a cădea în compromisuri…
– Biserica a combătut diverse forme de erori gnostice de-a lungul întregii sale istorii: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui – a spus Isus – și toate celelalte vi se vor adăuga pe deasupra”. Misiunea Bisericii este de a salva sufletele. Răul vine de la păcat în această lume. Și soluția este convertirea, evanghelizarea. Adevărata libertate este libertatea față de păcat, eliberarea de păcat. Lumea are astăzi nevoie mai mult ca niciodată nu de limitarea libertății ci de adevărata libertate, eliberarea de păcat, mântuirea. Acest lucru nu se face cu un guvern mondial. Acest Sinod trebuie să numească păcatul cu adevăratul său nume. A trăi Evanghelia nu trebuie să fie ușor: Evanghelia este exigentă. Nu există milostivire fără adevăr. Biserica trebuie să apere adevărul, fără vreun compromis cu spiritul acestei lumi. Dacă noi diluăm adevărul, îl trădăm pe Cel care a spus: „Eu sunt adevărul”.
– Ați amintit – întorcându-vă din nou la comunismul care a oprimat atât de mult țara dumneavoastră – exemplul celor 12 Episcopi români fideli în timpul persecuției. De aceea este atât de importantă mărturia lor pentru zilele noastre?
– Nici unul dintre cei 12 Episcopi ai noștri nu au trădat comuniunea cu Sfântul Părinte. Biserica noastră a supraviețuit datorită hotărârii și exemplului Episcopilor noștri, care au rezistat în închisoare și în teroare. Episcopii noștri au cerut comunității să nu urmeze lumea, să nu colaboreze cu comuniștii.
