„Fericirea se învață zi de zi”: un nou volum cu predicile Papei
30.10.2015, Vatican (Catholica) - „Fericirea se învață zi de zi” – acesta este titlul volumului apărut la Editura Rizzoli și distribuit în librăriile din Italia joi, 29 octombrie 2015. Cartea reunește serviciile de la Radio Vatican dedicate predicilor Papei Francisc din cadrul Sfintelor Liturghii celebrate în capela Casei Santa Marta, reședința sa din Vatican. Privitor la importanța predicilor de dimineață ale Papei Francisc, Radio Vatican l-a intervievat pe pr. Antonio Spadaro, directorul revistei „Civiltà Cattolica”, cel care a îngrijit ediția.
– Multe persoane așteaptă acest moment de dimineață pentru a putea măcar citi textul predicii de la Casa Santa Marta. Aceste predici reprezintă o experiență reală, care ar trebui avută în mod direct, prin prezență. Însă, oricum, citirea acestor texte înseamnă intrarea în contact cu ceea ce am putea numi o „doctrină reală”: faptul că Papa vorbește despre Evanghelie în mod direct, într-un mod care impresionează persoanele ca și cum le-ar fi întâlnit în mod direct. Cuvintele sale nu reprezintă doar o explicație a Evangheliei, ceva legat de o lume abstractă, intelectuală, a explicațiilor abstracte. În realitate, prin aceste cuvinte, Papa Francisc mișcă inimile, mișcă persoanele care se simt profund implicate.
– Există încă de la început o mare atenție din partea credincioșilor față de aceste predici; la drept vorbind, nu doar din partea credincioșilor. Într-un anumit sens, acestea sunt mereu noi, așa cum este mereu nouă Evanghelia asupra căreia ne oprim să medităm.
– Da, Papa Francisc folosește un limbaj care este – aș spune – poetic și popular în același timp. În fond, el merge în căutarea unui limbaj care să nu dea dreptate doar raționalității și credinței, ci care să comunice totodată credința omului din zilele noastre. Așadar, se are un sentiment foarte special de contemporaneitate cu Evanghelia. M-a impresionat – și spun acest lucru în introducere – cum acest aspect a fost surprins de un filosof, Giovanni Reale, care a citit primul volum al predicilor de la Casa Santa Marta ca pe un text de filozofie: în sensul că răstoarnă înțelesul tradițional al raportului cu gândirea. Adică, această gândire nu este un „logos”, o raționalitate abstractă, ci face astfel încât cei care ascultă Evanghelia să se simtă contemporanii acesteia.
– Și în timpul Sinodului dedicat familiei, Papa Francisc își începea ziua celebrând Sfânta Liturghie în capela Casei Santa Marta, cu un grup de credincioși… era ca și cum ar fi vrut să spună că Sinodul începea chiar înainte de a intra în Aula Nouă a Sinodului…
– Exact. Totodată, putem observa un aspect interesant: pentru Papa, aceste predici reprezintă ocazii importante. Așadar, învățătura care provine din aceste cuvinte este semnificativă, oferind deseori o lumină de interpretare a activității Papei pe parcursul zilei respective, lucru pe care l-am putut constata în mai multe ocazii. Așadar, mesajul său este foarte intens și semnificativ: punerea împreună a predicilor și recitirea lor înseamnă intrarea în inima vie, pulsantă, în izvorul – am putea spune – al viziunii Papei Francisc asupra Bisericii.
– În acest ultim an, în predicile rostite în capela Casei Santa Marta revine foarte des tema milostivirii și a iertării, ca și cum Papa ar fi pregătit într-un anumit sens Jubileul, prin contactul cu Domnul și cu poporul lui Dumnezeu în cursul acestor predici.
– Milostivirea este un cuvânt cheie a acestui pontificat. În fond Papa, cu un mod de a vorbi profund teologic dar exprimat sub forma unui discurs pastoral, ne face să înțelegem cum trebuie să se schimbe viziunea noastră asupra lui Dumnezeu. Nu este un Dumnezeu al legii, nu este doar un Dumnezeu al preceptului, nu este un Dumnezeu rigid cu care trebuie să ne confruntăm, ci un Dumnezeu care primește și îmbrățișează mereu. Așadar, milostivirea nu este un obiect, nu este un lucru: este un mod de implicare. Cuvântul cheie cu care Papa Francisc interpretează milostivirea în aceste predici este „implicarea”. Iertarea nu este un act legal, un act de jurisprudență, o grațiere, o amnistie ci, dimpotrivă, este un mod de a se relaționa, de implicare a lui Dumnezeu în viața unei persoane.
Imagini
