Papa Francisc: Să fim recunoscători pentru sfinții pe care îi întâlnim
01.11.2015, Vatican (Catholica) - În sărbătoarea Tuturor Sfinților, duminică, 1 noiembrie 2015, Papa Francisc, la rugăciunea Angelus de la amiază, a adus un omagiu sfinților „de la ușa de alături”, exemple vii și curajoase se imitat în viața cotidiană. A făcut și un apel pentru pace în Republica Centrafricană, traversată de o nouă undă de violențe interreligioase și interetnice. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua și sărbătoare frumoasă!
În celebrarea de astăzi, sărbătoarea Tuturor Sfinților, simțim deosebit de vie realitatea împărtășirii sfinților, marea noastră familie, formată din toți membrii Bisericii, atât cei care încă suntem pelerini pe pământ, cât și cei – imens mai mulți – care deja l-au părăsit și au mers la cer. Suntem cu toții uniți și aceasta se numește „împărtășirea sfinților”, adică e comunitatea tuturor celor botezați.
În Liturghie, Cartea Apocalipsului amintește de o caracteristică esențială a sfinților și spune așa: ei sunt persoane care aparțin total lui Dumnezeu. Îi prezintă ca o mulțime imensă de „aleși”, îmbrăcați în haine albe și însemnați de „sigiliul lui Dumnezeu” (cf. 7,2-4.9-14). Prin acest ultim amănunt, cu limbaj alegoric este subliniat că sfinții aparțin lui Dumnezeu în mod deplin și exclusiv, sunt proprietatea Lui. Și ce înseamnă a purta sigiliul lui Dumnezeu în propria viață și în propria persoană? Ne spune tot Apostolul Ioan: înseamnă că în Isus Cristos am devenit cu adevărat copii ai lui Dumnezeu (cf. 1Ioan 3,1-3).
Suntem conștienți de acest dar mare? Toți suntem copii ai lui Dumnezeu! Ne amintim că la Botez am primit „sigiliul” Tatălui nostru ceresc și am devenit copiii Săi? Pentru a spune într-un mod simplu: avem numele de familie al lui Dumnezeu, numele nostru de familie este Dumnezeu, pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Aici se află rădăcina vocației la sfințenie! Și sfinții pe care astăzi îi amintim sunt tocmai cei care au trăit în harul Botezului lor, au păstrat integru „sigiliul”, comportându-se ca fii ai lui Dumnezeu, încercând să îl imite pe Isus; și acum au ajuns la țintă, pentru că în sfârșit „îl văd pe Dumnezeu așa cum este”.
O a doua caracteristică proprie a sfinților este că sunt exemple de imitat. Să fim atenți: nu numai cei canonizați, ci sfinții, ca să spunem așa, „de la ușa de alături”, care, cu harul lui Dumnezeu, s-au străduit să practice Evanghelia în caracterul obișnuit al vieții lor. Am întâlnit și noi acești sfinți; probabil am avut vreunul în familie, sau printre prieteni și cunoscuți. Trebuie să le fim recunoscători și mai ales trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu care ni i-a dăruit, care ni i-a pus aproape de noi, ca exemple vii și contagioase ale modului de a trăi și de a muri în fidelitate față de Domnul Isus și față de Evanghelia Sa. Câți oameni buni am cunoscut și cunoaștem și noi spunem: „Dar această persoană este un sfânt!”, spunem aceasta, ne vine în mod spontan. Aceștia sunt sfinții de la ușa de alături, cei necanonizați dar care trăiesc cu noi.
A imita gesturile lor de iubire și de milostivire înseamnă oarecum a perpetua prezența lor în această lume. Și de fapt acele gesturi evanghelice sunt singurele care rezistă la distrugerea morții: o faptă de tandrețe, un ajutor generos, un timp petrecut pentru a asculta, o vizită, un cuvânt bun, un zâmbet… În ochii noștri aceste gesturi pot să pară nesemnificative, însă în ochii lui Dumnezeu sunt veșnice, pentru că iubirea și compasiunea sunt mai puternice decât moartea.
Fecioara Maria, Regina tuturor sfinților, să ne ajute să ne încredem mai mult în harul lui Dumnezeu, pentru a merge cu elan pe calea sfințeniei. Mamei noastre îi încredințăm angajarea noastră zilnică și o rugăm și pentru răposații noștri dragi, având speranța intimă că ne vom întâlni din nou într-o zi, toți împreună, în comuniunea glorioasă din cer.
După rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Episoadele dureroase care în aceste ultime zile au înăsprit situația delicată din Republica Centrafricană trezesc în sufletul meu mare îngrijorare. Fac apel la părțile implicate ca să se pună capăt acestui ciclu de violențe. Sunt aproape în mod spiritual de părinții combonieni din parohia Fecioara de la Fatima, din Bangui, care primesc numeroși refugiați. Exprim solidaritatea mea față de Biserică, față de celelalte confesiuni religioase și față de întreaga națiune centrafricană, așa de dur încercate în timp ce fac orice efort pentru a depăși diviziunile și a relua drumul păcii. Pentru a manifesta apropierea în rugăciune a întregii Biserici față de această națiune așa de chinuită și tulburată și a-i îndemna pe toți centrafricanii să fie tot mai mult martori ai milostivirii și reconcilierii, duminică, 29 noiembrie 2015, am în suflet dorința de a deschide Poarta Sfântă a Catedralei din Bangui, în timpul călătoriei apostolice pe care sper să o pot realiza în acea națiune.
Ieri, la Frascati, a fost proclamată Fericită Maica Tereza Casini, fondatoare a Surorilor Oblate ale Preasfintei Inimi a lui Isus. Femeie contemplativă și misionară, a făcut din viața sa o ofrandă de rugăciune și de caritate concretă în sprijinul preoților. Îi mulțumim Domnului pentru mărturia ei. Vă salut pe voi toți, pelerini care provin din Italia și din atâtea țări, îndeosebi pe cei din Malesia și din Valencia (Spania). Îi salut pe participanții la Crosul Sfinților și la Marșul Sfinților, promovate de Fundația „Don Bosco în lume”, respectiv de Asociația „Familia Mica Biserică”. Apreciez aceste manifestări care oferă o dimensiune de sărbătoare populară celebrării Tuturor Sfinților. În afară de aceasta, salut corul „Sfântul Cataldo”, pe tinerii din Ruvo din Puglia și pe cei din Papanice.
Astăzi după-amiază voi merge la cimitirul Verano, unde voi celebra Sfânta Liturghie pentru răposați. Vizitând cimitirul principal din Roma, mă unesc spiritual cu cei care în aceste zile merg să se roage la mormintele celor dragi ai lor, în orice parte a lumii. Tuturor vă doresc pace și seninătate în compania spirituală a sfinților. Duminică frumoasă și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

