Vice-președintele CEI: Să ne lăsăm surprinși de Sfântul Părinte

07.11.2015, Roma (Catholica) - Congresul Eclezial Național din Italia de săptămâna viitoare va da Episcopilor o altă șansă pentru discuții libere și deschise, la doar câteva zile de la încheierea Sinodului Episcopilor, a afirmat Cardinalul Gualtiero Bassetti, Arhiepiscop de Perugia-Citta della Pieve și vice-președinte al Conferinței Episcopale Italiene (CEI). Papa va vizita congresul în cadrul călătoriei sale de o zi la Florența, pe 10 noiembrie. Întrebat de Zenit despre Sinod, Cardinalul a descris ca „zvonuri de tavernă” accentul pus de presă pe diviziunea dintre Părinții sinodali. Despre congresul din Florența, Cardinalul a vorbit despre ocazia pentru o redescoperire a umanismului creștin împotriva tuturor formelor de „moarte ontologică” a omului și a supunerii sale dezolante față de legile economiei, științei și tehnologiei. Conform Arhiepiscopului de Perugia, intervenția Sfântului Părinte, deși impredictibilă, cum este și stilul său, va fi inspirată de dorința de bine pentru Biserica Italiană.

– Eminență, la câteva zile după încheiere, care este cea mai mare bogăție lăsată de Sinodul dedicat familiei, în special referindu-ne la raportul final?

– Cred că una dintre cele mai mari bogății lăsate de Sinod este un programul pastoral pentru familie inspirat din privirea la bunul samaritean: o privire în primul rând ce vede familia în viața ei de zi cu zi, reală și concretă, fără a se lăsa înșelată de idealuri sau formule abstracte. Iar apoi, această privire dă viață unui plan pastoral care, reușind să strângă bogățiile și suferințele familiei moderne, este angajat să primească, vindece și integreze oamenii de astăzi în comunitatea eclezială.

– Presa a subliniat în special „latura întunecată” a Sinodului: diviziunile pe probleme de doctrină și pastorație, confruntarea strânsă dintre Părinții sinodali, disputele reale sau închipuite cu Sfântul Părinte, interpretările ambigue ale raportului. Cât de mult este adevărat sau fals în lectura evenimentelor?

– Așa după cum am avut ocazia să repet de multe ori, nu există o „latură întunecată” a Sinodului, nici ‘motive politice ascunse’. Eventual a fost parrhesia, adică vorbitul liber și franc, ceea ce Papa Francisc a cerut de fapt explicit Părinților sinodali. Este ceva absolut normal. Așa s-a întâmplat de două mii de ani. Biserica este, istoric vorbind, un organism viu în care sunt personalități cu istorii și culturi diferite. Dar suntem cu toții chemați să împlinim testamentul lui Isus: „Ut omnes unum sint”. Sf. abate Bernard scria că „lumea este agitată, trupul își face simțită greutatea, diavolul așterne curse”, dar „eu nu cad deoarece sunt pe stâncă”. Cristos este stânca noastră. Biserica este întemeiată tocmai pe această stâncă solidă și noi suntem slujitorii ei. Restul sunt zvonuri de tavernă.

– Suntem în ajunul Congresului Eclezial Național din Florența. Care sunt punctele tari și cele slabe ale Bisericii italiene care, în opinia Dvs, vor fi evidențiate în această adunare?

– La Florența se va discuta despre un nou umanism, în locul care istoric este patria umanismului; de aceea sunt sigur că va fi o dezbatere bogată în sugestii și reflecții originale. În ciuda dificultăților, Biserica Italiei este încă o Biserică a oamenilor, prezentă în toate colțurile țării și poate să ofere mult Bisericii Universale și țării. Personal sper că, dincolo de momentele celebrative, va fi o discuție francă și liberă, din care să putem să formulăm o idee călăuzitoare ce să poată inspira Biserica noastră pentru următorii 10 ani. Programul mi se pare foarte încurajator.

– Tema Congresului este „Un nou umanism în Isus Cristos”. În ce termeni poate Biserica să contribuie la reumanizarea societății?

– Asemenea lui Cristos, Biserica este lumen gentium, lumină pentru umanitate. Isus este o persoană, nu o filozofie. Redescoperirea neo-personalismului este cheia, în opinia mea, pentru fiecare discurs despre om și despre creație. Astăzi avem, pe de o parte, o economie care prețuiește profitul și uită de demnitatea ființei umane; iar pe de altă parte o știință și o tehnică ce sfârșește dezasamblând omul, până la a declara moartea sa ontologică. Prospectul omului ciborg, al roboticii și neuro-științelor sunt subiecte pentru reflecții importante. De aceea umanismul creștin este fundamental astăzi. Dacă ne întoarcem la ceea ce Mounier, Maritain, De Lubac și Guardini scriau la mijlocul secolului XX, vom înțelege imediat că totul era deja prevăzut, și că adevărata mutație antropologică nu s-a născut astăzi ci acum mai bine de 50 de ani.

– Intervenția Sfântului Părinte este așteptată pe 10 noiembrie. Care sunt subiectele pe care le-ar putea aborda și în ce sens poate Pontiful orienta lucrările Congresului Eclezial?

– Îi provoc pe toți să încerce să ghicească ce va spune Papa în intervenția sa! Impredictibilitatea și originalitatea sunt între darurile principale ale Papei Francisc. Să ne lăsăm surprinși de Sfântul Părinte și de acțiunea Duhului Sfânt care, fără îndoială, va putea să îl inspire pentru binele Bisericii italiene.