Papa Francisc: Câți dintre noi ne gândim la întâlnirea cu Domnul înviat?

15.11.2015, Vatican (Catholica) - În ritul latin s-a ajuns la penultima duminică din actualul an liturgic. Pontiful, la tradiționala întâlnire cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, a comentat pericopa evanghelică a zilei, iar la final s-a rugat cu toți cei prezenți pentru Franța, zguduită de atacurile teroriste de vineri. Iată traducerea alocuțiunii Sfântului Părinte, realizată de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori!

Evanghelia din această penultimă duminică din anul liturgic propune o parte din discursul lui Isus despre ultimele evenimente din istoria umană, orientată spre împlinirea deplină a împărăției lui Dumnezeu (cf. Mc 13,24-32). Este un discurs pe care Isus l-a făcut la Ierusalim, înainte de ultimul Său Paște. El conține câteva elemente apocaliptice, cum ar fi războaie, foamete, catastrofe cosmice: „soarele se va întuneca, iar luna nu își va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui” (v. 24-25). Totuși aceste elemente nu sunt lucrul esențial al mesajului. Nucleul central în jurul căruia se învârte discursul lui Isus este El însuși, misterul persoanei Sale și al morții și învierii Sale, și întoarcerea Sa la sfârșitul timpurilor.

Ținta noastră finală este întâlnirea cu Domnul înviat. Și eu aș vrea să vă întreb: câți dintre voi se gândesc la aceasta? Va fi o zi în care eu îl voi întâlni pe Domnul față în față. Aceasta este ținta noastră: această întâlnire. Noi nu așteptăm un timp sau un loc, ci mergem să întâlnim o persoană: pe Isus. De aceea, problema nu este „când” se vor întâmpla semnele prevestitoare ale ultimelor timpuri, ci faptul de a fi gata pentru întâlnire. Și nu este vorba nici de a ști „cum” se vor întâmpla aceste lucruri, ci „cum” trebuie să ne comportăm, astăzi, în așteptarea lor. Suntem chemați să trăim prezentul, construind viitorul nostru cu seninătate și încredere în Dumnezeu. Parabola smochinului care înmugurește, ca semn al verii de acum apropiate (cf. v. 28-29), spune că perspectiva sfârșitului nu ne abate de la viața prezentă, ci ne face să privim la zilele noastre într-o optică de speranță. Este acea virtute atât de greu de trăit: speranța, cea mai mică dintre virtuți, dar ceea mai puternică. Și speranța noastră are un chip: chipul Domnului înviat, care vine „cu putere mare și glorie” (v. 26), care manifestă iubirea sa răstignită transfigurată în înviere. Triumful lui Isus la sfârșitul timpurilor va fi triumful Crucii, demonstrația că jertfa de noi înșine din iubire față de aproapele, imitându-l pe Cristos, este singura putere victorioasă și singurul punct sigur în mijlocul tulburărilor și al tragediilor din lume.

Domnul Isus nu este numai punctul de sosire al pelerinajului pământesc, ci este o prezență constantă în viața noastră: este mereu alături de noi, ne însoțește mereu; pentru aceasta atunci când vorbește despre viitor și ne proiectează spre el, o face mereu pentru a ne conduce din nou la prezent. El se pune împotriva profeților falși, împotriva vizionarilor care prevăd apropiat sfârșitul lumii și împotriva fatalismului. El este alături, merge cu noi, ne iubește. Vrea să îi sustragă pe discipolii Săi din orice epocă de curiozitate față de date, previziuni, horoscopuri, și concentrează atenția noastră asupra prezentului istoriei. Eu v-aș întreba – dar nu răspundeți, fiecare să răspundă înlăuntrul său -: câți dintre voi citesc horoscopul zilei? Fiecare să răspundă. Și când îți vine cheful să citești horoscopul, privește la Isus, care este cu tine. Este mai bine, îți va face mai bine. Această prezență a lui Isus ne cheamă la așteptare și la veghere, care exclud atât nerăbdarea cât și ațipirea, atât fugile înainte cât și rămânerea închiși în timpul actual și în mondenitate.

Și în zilele noastre nu lipsesc calamități naturale și morale și nici adversități și greutăți de tot felul. Totul trece – ne amintește Domnul; numai El, Cuvântul Său rămâne ca lumină care conduce și întărește pașii noștri și ne iartă mereu, pentru că este alături de noi. Numai că este necesar să îl privim și ne schimbă inima. Fecioara Maria să ne ajute să ne încredem în Isus, fundamentul trainic al vieții noastre, și să perseverăm cu bucurie în iubirea sa.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Doresc să exprim durerea mea pentru atacurile teroriste care în seara zilei de vineri au însângerat Franța, cauzând numeroase victime. Președintelui Republicii Franceze și tuturor cetățenilor le exprim condoleanțele mele fraterne. Sunt aproape îndeosebi de rudelor celor care și-au pierdut viața și de cei răniți. Atâta barbarie ne lasă uluiți și se pune întrebarea cum poate inima omului să imagineze și să realizeze evenimente așa de oribile, care au răscolit nu numai Franța ci lumea întreagă. În fața acestor acte, nu se poate să nu se condamne afrontul incalificabil adus demnității persoanei umane. Vreau să reafirm cu vigoare că drumul violenței și al urii nu rezolvă problemele umanității și că a folosi numele lui Dumnezeu pentru a justifica acest drum este o blasfemie!

Vă invit să vă uniți cu rugăciunea mea: să încredințăm milostivirii lui Dumnezeu victimele lipsite de apărare ale acestei tragedii. Fecioara Maria, Mama milostivirii, să trezească în inimile tuturor gânduri de înțelepciune și propuneri de pace. Ei să îi cerem să ocrotească și să vegheze asupra iubitei națiuni franceze, prima fiică a Bisericii, asupra Europei și asupra lumii întregi. Cu toții împreună să ne rugăm un pic în tăcere și apoi să recităm Bucură-te, Marie.

Ieri, la Três Pontas, în statul Minas Gerais în Brazilia, a fost proclamat fericit părintele Francisco de Paula Victor, preot brazilian de origine africană, fiu al unei sclave. Paroh generos și zelos în cateheză și în administrarea sacramentelor, s-a remarcat mai ales prin marea sa umilință. Fie ca mărturia sa extraordinară să fie model pentru atâția preoți, chemați să fie slujitori umili ai poporului lui Dumnezeu.

Vă salut pe voi toți, familii, parohii, asociații și credincioși, care ați venit din Italia și din atâtea părți ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii care provin din Granada, Málaga, Valencia și Murcia (Spania), San Salvador și Malta; asociația „Însoțitorii Sanctuare Mariane din Lume” și Institutul secular „Cristos Rege”. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: Ercis.ro