Papa Francisc: De Crăciun să îl întâlnim pe Domnul în ceilalți, în istorie și în Biserică
20.12.2015, Vatican (Catholica) - La Nașterea lui Isus, Dumnezeu ni se dăruiește în întregime prin Fiul Isus, și doar urmând exemplul inimii pure a Mariei putem să apreciem cu adevărat “darul darurilor” și să primim cadoul mântuirii. În cadrul discursului său dinaintea rugăciunii Angelus din Piața San Pietro din Roma, din ziua de duminică, 20 decembrie 2015, Papa Francisc s-a oprit asupra „locurilor” uimirii: celălalt, istoria și Biserica. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică din Advent scoate în evidență figura Mariei. O vedem când, imediat după ce l-a zămislit în credință pe Fiul lui Dumnezeu, înfruntă lunga călătorie de la Nazaret din Galileea până în munții din Iudeea pentru a o vizita și a o ajuta pe Elisabeta. Îngerul Gabriel îi revelase că ruda sa bătrână, care nu avea copii, era în luna a șasea de sarcină (cf. Luca 1,26.36). Pentru aceasta, Preasfânta Fecioară Maria, care poartă în ea un dar și un mister și mai mare, merge să o viziteze pe Elisabeta și rămâne la ea trei luni. La întâlnirea între cele două femei – imaginați-vă: una bătrână și cealaltă tânără – tânăra, Maria, este cea care salută mai întâi. Evanghelia spune așa: „A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta” (Luca 1,40). Și, după acel salut, Elisabeta se simte învăluită de mare uimire – nu uitați acest cuvânt: uimire. Uimirea. Elisabeta se simte învăluită de mare uimire care răsună în cuvintele sale: „Și de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43). Și se îmbrățișează, se sărută, bucuroase, aceste două femei: bătrâna și tânăra, amândouă însărcinate.
Pentru a celebra în mod rodnic Crăciunul suntem chemați să ne oprim asupra „locurilor” uimirii. Și care sunt aceste locuri ale uimirii în viața zilnică? Sunt trei. Primul loc este celălalt, în care să recunoaștem un frate, pentru că de când a avut loc Nașterea lui Isus, fiecare față poartă imprimate trăsăturile Fiului lui Dumnezeu. Mai ales când este fața săracului, pentru că Dumnezeu ca sărac a intrat în lume și a lăsat să se apropie de El înainte de toate cei săraci.
Un alt loc al uimirii – al doilea – în care, dacă privim cu credință, simțim chiar uimirea, este istoria. De atâtea ori credem că o vedem în mod corect și, în schimb, riscăm să o citim pe dos. De exemplu, se întâmplă atunci când ea ni se pare determinată de economia de piață, reglementată de finanțe și de afaceri, dominată de cei puternici care sunt la rând. În schimb Dumnezeul Crăciunului este un Dumnezeu care „răscolește cărțile”: îi place să facă aceasta! Așa cum cântă Maria în Magnificat, Domnul dă jos de pe tron pe cei puternici și îi înalță pe cei smeriți, pe cei flămânzi îi copleșește cu bunuri iar pe cei bogați îi lasă cu mâinile goale (cf. Luca 1,52-53). Aceasta este a doua uimire, uimirea istoriei.
Un al treilea loc al uimirii este Biserica: a o privi cu uimirea credinței înseamnă a nu ne limita să o considerăm numai ca instituție religioasă, așa cum este; ci a o simți ca o Mamă care, deși printre pete și riduri – avem atâtea! – lasă să transpară trăsăturile Miresei iubite și purificate de Cristos Domnul. O Biserică ce știe să recunoască multele semne de iubire fidelă pe care i le trimite Dumnezeu încontinuu. O Biserică pentru care Domnul Isus nu va fi niciodată o posesie care trebuie apărată cu gelozie: cei care fac aceasta greșesc; ci mereu Acela care îi vine în întâmpinare și pe care ea știe să îl aștepte cu încredere și bucurie, dând glas speranței lumii. Biserica ce îl cheamă pe Domnul: „Vino, Doamne Isuse!” Biserica Mamă care are mereu porțile larg deschise și brațele deschise pentru a-i primi pe toți. Mai mult, Biserica Mamă care iese prin propriile porți pentru a căuta cu zâmbet de mamă pe toți cei de departe și a-i aduce la milostivirea lui Dumnezeu. Aceasta este uimirea Crăciunului!
La Crăciun, Dumnezeu ni se dăruiește pe Sine însuși în întregime dăruindu-l pe Fiul Său, Unicul, care este toată bucuria Sa. Și numai cu inima Mariei, fiica umilă și săracă a Sionului, devenită Mamă a Fiului Celui Preaînalt, este posibil să tresăltăm și să ne bucurăm pentru marele dar al lui Dumnezeu și pentru surpriza Sa imprevizibilă. Ea să ne ajute să percepem uimirea – aceste trei uimiri: celălalt, istoria și Biserica – pentru Nașterea lui Isus, darul darurilor, cadoul nemeritat care ne aduce mântuirea. Întâlnirea cu Isus ne va face și pe noi să simțim această mare uimire. Dar nu putem avea această uimire, nu putem să îl întâlnim pe Isus dacă nu îl întâlnim în ceilalți, în istorie și în Biserică.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Și astăzi îmi este drag să îndrept un gând spre iubita Sirie, exprimând vie apreciere pentru înțelegerea tocmai obținută de comunitatea internațională. Îi încurajez pe toți să continue cu elan generos drumul spre încetarea violențelor și spre o soluție negociată care să ducă la pace. De asemenea, mă gândesc la Libia vecină, unde angajarea recentă asumată între părți pentru un guvern de unitate națională invită la speranță pentru viitor.
Doresc să susțin și angajarea de colaborare la care sunt chemate Costa Rica și Nicaragua. Doresc ca un reînnoit spirit de fraternitate să întărească ulterior dialogul și colaborarea reciprocă, precum și între toate țările din regiune. Gândul meu se îndreaptă în acest moment spre iubitele populații din India, lovite recent de o mare inundație. Să ne rugăm pentru acești frați și surori care suferă din cauza acestei calamități și să încredințăm sufletele răposaților milostivirii lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru toți acești frați din India un „Bucură-te, Marie” către Preasfânta Fecioară Maria.
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, dragi pelerini care veniți din diferite țări pentru a participa la această întâlnire de rugăciune. Astăzi primul salut este rezervat copiilor din Roma. Dar acești copii știu să facă gălăgie! Au venit pentru binecuvântarea tradițională a „Pruncușorilor”, organizată de Centrul Oratoriilor Romane. Dragi copii, ascultați bine: când vă veți ruga în fața ieslei voastre, amintiți-vă și de mine, așa cum eu îmi amintesc de voi. Vă mulțumesc și Crăciun fericit!
Salut familiile din comunitatea „Copii în cer” și cele legate, în speranță și în durere, cu Spitalul Bambino Gesu. Dragi părinți, vă asigur de apropierea mea spirituală și vă încurajez să continuați drumul vostru de credință și de fraternitate. Salut corul polifonic din Racconigi, grupul de rugăciune „Tinerii Papei” – mulțumesc pentru sprijinul vostru! – și pe credincioșii din Parma. Vă doresc vouă tuturor o duminică frumoasă și un Crăciun de speranță și plin de uimire, de uimirea pe care ne-o dă Isus, plin de iubire și de pace. Nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
Imagini
