Lucrările pregătitoare pentru Sinodul panortodox continuă, însă consensul nu este unanim
14.01.2016, Roma (Catholica) - La 19 iunie 2016, duminica de Rusalii conform calendarului iulian, ar trebui să înceapă Marele Sinod panortodox, convocat în martie, în urmă cu doi ani, de capii Bisericilor locale reuniți la Istanbul la invitația Patriarhului ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscop de Constantinopol. Condiționalul este obligatoriu, date fiind încetineala cu care înaintează lucrările pregătitoare, îndoielile exprimate de înalți reprezentanți ortodocși, dificultățile existente în relațiile dintre unele Biserici și, ultima în ordinea timpului, tensiunea politică crescândă dintre Rusia și Turcia. Situație care – afirmă agenția de știri ROMFEA – ar fi indus să se mute de la Istanbul la Geneva sediul adunării primaților prevăzută pentru 21 ianuarie 2016. Decizia ar fi fost luată chiar de PF Bartolomeu pentru ca toți să poată participa fără impedimente logistice sau ideologice în calea evenimentului.
„Doar dacă circumstanțe neprevăzute nu creează piedici” în calea desfășurării Sinodului, afirma comunicatul final al întâlnirii la Fanar, din martie 2014. La ele a făcut referință explicită în urmă cu câteva zile Mitropolitul Hilarion, președinte al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei de Moscova: „Se prevedea să se folosească cei doi ani care urmau pentru a revizui, în anumite cazuri a rescrie mare parte dintre documentele Conciliului. De fapt, multe dintre ele sunt deja vechi, fiind redactate în urmă cu treizeci de ani. Din păcate, această muncă de revizuire este făcută destul de lent. Dintre cele opt teme care trebuie prezentate la Conciliu numai trei au fost completate în întregime până acum. Celelalte nu sunt gata. O temă de drept canonic așa de importantă cum este cea a proclamării autocefaliei a fost retrasă în mod neașteptat din agendă, în timp ce punctele esențiale ale documentului au fost de mult timp aprobate. Bisericile locale nu au aceeași opinie cu privire la regulamentul care ar trebui să conducă lucrările” și Comisia inter-ortodoxă specială care s-a reunit în decembrie 2015 la Atena pentru a discuta tocmai despre aceasta a trebuit să își întrerupă colocviile deoarece nu a fost posibil să se ajungă la un consens unanim. Prea multe, conform lui Hilarion, sunt chestiunile care rămân fără răspuns, așa încât să pună în discuție însăși desfășurarea Sinodului: „Unele Biserici încă nu au rezolvat conflictele dintre ele și primatul Bisericii Ortodoxe din ținuturile cehe și ale Slovaciei nu a fost recunoscut ca atare de multe Biserici Ortodoxe, fără a vorbi despre situația politică mondială extrem de instabilă”. Pentru aceasta, în materie de Sinod, „este prea devreme pentru a vorbi despre o dată precisă”, a spus Mitropolitul.
În vederea adunării din 21 ianuarie 2016 și, mai în general, a Sinodului panortodox, este pe moment în îndoială participarea Patriarhiei de Antiohia, care a întrerupt, și nu a mai restabilit-o, comuniunea euharistică cu Patriarhia de Ierusalim pentru chestiunea Qatarului (conform unui acord de principiu stipulat la Atena în iunie 2013, Qatarul este sub jurisdicția Antiohiei, dar Ierusalimul a creat acolo o Eparhie provocând ruptura). Și chiar raporturile dintre Atena și Constantinopol nu ar fi idilice. Patriarhul Bartolomeu la rândul său nu încetează să susțină dialogul între multele suflete din lumea ortodoxă. Vede în „sfântul și marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe” un pariu care trebuie câștigat: „Este vorba”, a scris el în mesajul trimis tinerilor de la Taizé reuniți la Valencia pentru întâlnirea europeană, „despre un eveniment istoric în viața Bisericii noastre care se înrădăcinează în realitatea credinței noastre în Isus Cristos. Vă cerem să vă rugați pentru reușita acestui Conciliu pentru ca, mărturisind vitalitatea Bisericii Ortodoxe și unitatea membrilor ei, să poată acționa simultan pentru apropierea creștinilor și pentru unitatea lor regăsită. Temele care vor fi tratate ating cea mai profundă ființă creștină, interogând locul fiecăruia dintre noi ca actor al păcii și al dialogului.” (articol semnat de Giovanni Zavatta în L’Osservatore Romano, 14 ianuarie 2016; tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
