În Georgia, o Poartă Sfântă fără biserică
16.01.2016, Roma (Catholica) - În Jubileul Milostivirii au loc și evenimente mai puțin obișnuite, precum deschiderea unei Porți Sfinte fără să existe o biserică. Evenimentul s-a petrecut în data de 7 decembrie 2015, în localitatea Rustavi, din Georgia, unde Episcopul Giuseppe Pasotto, Administrator apostolic pentru catolicii de rit latin din Caucaz, a binecuvântat o Poartă Sfântă așezată pur și simplu pe o pajiște. Pe acel teren ar fi trebuit să fie construită de trei ani o biserică, edificiul nefiind însă ridicat din cauza lipsei autorizației din partea primarului orașului. Privitor la semnificația unei astfel de ceremonii, Mons. Pasotto a oferit câteva explicații, într-un interviu acordat recent pentru Radio Vatican.
„Semnificațiile sunt diferite. Ideea unei Porți Sfinte pe această pajiște s-a ivit din dialogul cu preoții, după demersurile care au durat mai mulți ani, privitoare la construirea unei biserici dedicate Milostivirii Divine. Motivele sunt numeroase: avem toate permisele, dar nu reușim să o construim. Prin deschiderea acestei Porți Sfinte am dorit, în primul rând, să dăm un semnal în privința noastră: al răbdării pe care o cere Milostivirea; al necesității de a schimba câteodată datele unei programări, al dispoziției de a accepta fie un viitor la care nu ne așteptăm, fie puncte de vedere diferite. Însă, în al doilea rând, am dorit să dăm un semnal lumii civilizate, pentru că milostivirea și dreptatea merg împreună. De aceea, deschiderea Porții Sfinte fără o biserică a fost și un mod de a atrage atenția autorităților și societății.”
„În scrisoarea către credincioși, am scris: ‘Imaginați-vă că ne aflăm cu toții în fața unei porți, Poarta Milostivirii, că trebuie să o deschidem și… ce vedem odată ce i-am trecut pragul? Nu există nimic! Nu există pereți, pentru că Milostivirea nu are pereți; nu găsim un acoperiș, pentru că Milostivirea ne lasă să vedem cerul; nu găsim bănci în care să ne așezăm, pentru că Milostivirea ne cere să fim în mișcare; nu există primele sau ultimele locuri, pentru că vom fi cu toții egali! Această imagine ne-a ajutat să înțelegem Misterul lui Dumnezeu. Așa a luat naștere ideea acestui simbol.” Gestul simbolic al Mons. Giuseppe Pasotto a dorit să evidențieze și faptul că o Biserică nu este construită doar din cărămizi, fiind mai ales o comunitate a credincioșilor care sunt chemați să fie milostivi, precum milostiv este Tatăl nostru din ceruri.
