Papa Francisc: Nunta din Cana și darul Sângelui lui Cristos
17.01.2016, Vatican (Catholica) - În a doua duminică din timpul de peste an, lectura evanghelică în ritul latin a fost despre nunta din Cana. Acest episod a fost comentat de Papa Francisc în alocuțiunea rostită în fața pelerinilor veniți pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea pr. Mihai Pătrașcu apărută pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică prezintă evenimentul miraculos care a avut loc la Cana, un sat din Galileea, în timpul unei nunți la care participă și Maria și Isus, cu primii săi discipoli (cf. In 2,1-11). Mama îi spune Fiului că s-a terminat vinul și Isus, după ce i-a răspuns că încă nu a sosit ceasul Său, totuși primește solicitarea ei și dăruiește mirilor vinul cel mai bun din toată sărbătoarea. Evanghelistul subliniază că „aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Și-a arătat gloria, iar discipolii Lui au crezut în El” (v. 11).
Așadar, minunile sunt semne extraordinare care însoțesc predicarea Veștii Bune și au scopul de a trezi sau de a întări credința în Isus. În minunea săvârșită la Cana putem vedea un act de bunăvoință din partea lui Isus față de miri, un semn al binecuvântării lui Dumnezeu asupra căsătoriei. Iubirea dintre bărbat și femeie este deci un drum bun pentru a trăi Evanghelia, adică pentru a porni cu bucurie pe parcursul sfințeniei.
Însă minunea din Cana nu îi privește numai pe miri. Fiecare persoană umană este chemată să îl întâlnească pe Domnul în viața sa. Credința creștină este un dar pe care îl primim cu Botezul și care ne permite să îl întâlnim pe Dumnezeu. Credința trece prin timpuri de bucurie și de durere, de lumină și de întuneric, ca în orice experiență autentică de iubire. Relatarea nunții din Cana ne invită să redescoperim că Isus nu ni se prezintă ca un judecător gata să condamne păcatele noastre, nici ca un comandant care ne impune să urmăm orbește ordinele Sale; se manifestă ca Mântuitor al omenirii, ca frate, ca fratele nostru mai mare, Fiu al Tatălui: se prezintă ca Acela care răspunde la așteptările și la promisiunile de bucurie care locuiesc în inima fiecăruia dintre noi.
Așadar putem să ne întrebăm: într-adevăr îl cunosc pe Domnul astfel? Îl simt aproape de mine, de viața mea? Îi răspund pe lungimea de undă a acelei iubiri nupțiale pe care El o manifestă în fiecare zi tuturor, fiecărei ființe umane? Este vorba de a ne da seama că Isus ne caută și ne invită să îi facem spațiu în interiorul inimii noastre. Și pe acest drum de credință cu El nu suntem lăsați singuri: am primit darul Sângelui lui Cristos. Marile amfore de piatră pe care Isus spune să le umple cu apă pentru a o transforma în vin (v. 7) sunt semn al trecerii de la vechea la noua alianță: în locul apei folosite pentru purificarea rituală, am primit Sângele lui Isus, vărsat în mod sacramental în Euharistie și în mod sângeros în Pătimire și pe Cruce. Sacramentele, care provin din Misterul pascal, revarsă în noi forța supranaturală și ne permit să gustăm milostivirea infinită a lui Dumnezeu.
Fecioara Maria, model de meditare a cuvintelor și a gesturilor Domnului, să ne ajute să redescoperim cu credință frumusețea și bogăția Euharistiei și a celorlalte Sacramente, care fac prezentă iubirea fidelă a lui Dumnezeu față de noi. Astfel vom putea să ne îndrăgostim tot mai mult de Domnul Isus, Mirele nostru, și să îi ieșim în întâmpinare cu candelele aprinse ale credinței noastre bucuroase, devenind astfel martorii Săi în lume.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Astăzi este Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului care, în contextul Anului Sfânt al Milostivirii, este celebrată și ca Jubileu al Migranților. De aceea, sunt bucuros să salut cu mare afect comunitățile etnice prezente aici, pe voi toți, care proveniți din diferite regiuni ale Italiei, în special din Lazio. Dragi migranți și refugiați, fiecare dintre voi poartă în sine o istorie, o cultură, valori prețioase; și, din păcate, adesea și experiențe de mizerie, de asuprire, de frică. Prezența voastră în această piață este semn de speranță în Dumnezeu. Nu lăsați să vi se fure speranța și bucuria de a trăi, care provin din experiența milostivirii divine, grație și persoanelor care vă primesc și vă ajută. Trecerea Porții Sfinte și Liturghia pe care peste puțin timp o veți trăi, să vă umple inima de pace. La această Liturghie, eu aș vrea să mulțumesc – și mulțumiți și voi cu mine – deținuților din închisoarea Opera, pentru darul ostiilor confecționate de ei înșiși și care vor fi folosite în această celebrare. Îi salutăm cu aplauze de aici, toți împreună…
Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini veniți din Italia și din alte țări: îndeosebi Asociația culturală Napredak din Sarajevo; studenții spanioli din Badajoz și Palma de Mallorca; și tinerii din Osteria Grande (Bologna). Acum vă invit pe toți împreună să-i adresăm lui Dumnezeu o rugăciune pentru victimele atentatelor care au avut loc în zilele trecute în Indonezia și Burkina Faso. Domnul să le primească în casa sa și să susțină angajarea comunității internaționale pentru a construi pacea. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria: Bucură-te, Marie…
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
