Papa Francisc: Idolatrii și rebelii se opresc la „așa s-a făcut mereu”
18.01.2016, Vatican (Catholica) - Creștinii rămași la „așa s-a făcut mereu” au o inimă închisă la surprizele Duhului Sfânt și nu vor ajunge niciodată la plinătatea adevărului, pentru că sunt idolatri și rebeli, a spus Papa Francisc la Liturghia celebrată luni, 18 ianuarie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. În prima lectură, Saul este respins de Dumnezeu ca rege al lui Israel deoarece preferă să asculte mai mult poporul decât voia Domnului și nu este supus. Poporul, după o victorie în bătălie, dorea să aducă un sacrificiu lui Dumnezeu din cele mai bune turme de animale, deoarece spunea „mereu s-a făcut așa”. Însă Dumnezeu, de această dată, nu dorea să se facă așa. Profetul Samuel îi va reproșa lui Saul: „Domnul acceptă cumva jertfele de ardere de tot și sacrificiile ca și ascultare a vocii Domnului?”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Același lucru, observă Papa Francisc, ne învață Isus în Evanghelie: învățătorii legii îi reproșau că discipolii Săi nu postesc după cum s-a făcut mereu până atunci. Și Isus răspunde cu acest „principiu de viață”: „nimeni nu coase un petic nou la o haină veche, pentru că peticul nou trage din haina veche și ruptura devine mai mare. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și se vor pierde și vinul și burdufurile. Ci vinul nou este pus în burdufuri noi”. Ce înseamnă aceasta? Că se schimbă legea? Nu! Înseamnă că legea este în serviciul omului, în serviciul lui Dumnezeu, și pentru aceasta omul trebuie să aibă mereu inima deschisă.
„Mereu s-a făcut așa” este expresia inimii închise, iar Isus ne-a spus: „Vă voi trimite Duhul Sfânt și El vă va conduce la plinătatea adevărului”. „Dacă tu ai inima închisă la noutatea Duhului, nu vei ajunge niciodată la plinătatea adevărului! Viața ta creștină va fi doar pe jumătate, o viață peticită, reparată de lucruri noi, dar pe o structură care nu este deschisă la vocea Domnului. O inimă închisă, pentru că nu ești capabil să schimbi burdufurile”. Acesta, a mai subliniat Papa, a fost păcatul regelui Saul, pentru care a fost respins. Este păcatul multor creștini care se agață de ceea ce mereu așa a fost făcut și nu îi lasă pe alții să își schimbe burdufurile. Astfel sfârșesc cu o viață pe jumătate, peticită, reparată, fără sens. Păcatul „este o inimă închisă”, care nu ascultă glasul Domnului, care nu este deschisă la noutatea Domnului, a Spiritului care mereu ne surprinde. Rebeliunea, spune Samuel, este „păcatul atotștiinței”, este încăpățânare, este idolatrie.
Creștinii încăpățânați în „mereu s-a făcut așa”, „acesta este drumul, aceasta este calea”, păcătuiesc pretinzând că știu cum vor decurge lucrurile. Este ca și cum ar merge la ghicit. Este foarte important ceea ce s-a spus și nu se schimbă. Ceea ce aud de la mine și din inima mea închisă este mai important decât Cuvântul Domnului. Este păcatul încăpățânării: creștinul care se încăpățânează, păcătuiește. Păcătuiește de idolatrie. „Și care este calea, părinte?”: a deschide inima față de Duhul Sfânt, a discerne care este voia lui Dumnezeu.
În timpul lui Isus, a mai spus Pontiful, exista obiceiul ca bunii israeliți să postească. Dar este o altă realitate: este Duhul Sfânt care ne conduce la adevărata plinătate. Pentru aceasta, El are nevoie de inimi deschise, care nu sunt încăpățânate în păcatul idolatriei, față de ele însele, pentru că este mai important ceea ce gândesc eu decât acea surpriză a Duhului Sfânt. Acesta este mesajul pe care ni-l dă Biserica astăzi. Aceasta este ceea ce spune Isus cu tărie: „vin nou în burdufuri noi”. La noutățile Duhului, la surprizele lui Dumnezeu, și obișnuințele trebuie să se reînnoiască. Domnul să ne dea harul unei inimi deschise, al unei inimi deschise la glasul Duhului, care să știe să discearnă ceea ce nu trebuie să schimbe niciodată pentru că este fundament, de ceea ce trebuie să schimbe, pentru a putea primi noutatea Duhului Sfânt.
Imagini
