Ascultarea este primul pas spre o comunicare bună
24.01.2016, Vatican (Catholica) - Pentru Papa Francisc, capacitatea de a asculta este prima cerință pentru o bună comunicare, ce nu trebuie niciodată să excludă, ci să ofere o întâlnire înrădăcinată în milostivire și primire. „Este fundamental a asculta. A comunica înseamnă a împărtăși și împărtășirea cere ascultarea, primirea”, a adăugat Pontiful, adăugând că a asculta „este mult mai mult decât a auzi”. A auzi, a spus el, „se referă la domeniul informației; în schimb, a asculta face trimitere la domeniul comunicării și cere apropierea. Ascultarea ne permite să asumăm atitudinea corectă, ieșind din condiția liniștită de spectatori, de utilizatori, de consumatori.”
Cuvintele Sfântului Părinte fac parte din mesajul său pentru a 50-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale. Anunțată în 29 septembrie 2015, tema mesajului este „Comunicare și milostivire: o întâlnire rodnică”. Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale are loc în fiecare an în duminica dinaintea Rusaliilor, și este singura celebrare mondială cerută de Conciliul Vatican II, în documentul „Inter Mirifica” din 1963. În acest an, ziua va fi celebrată în 8 mai. În mod tradițional, Papa dă mesajul pentru această zi în sărbătoarea Sf. Francisc de Sales, patronul scriitorilor, al jurnaliștilor și al presei catolice.
„Anul Sfânt al Milostivirii ne invită să reflectăm asupra raportului dintre comunicare și milostivire”, a subliniat Pontiful la începutul mesajului său. „Ceea ce spunem și cum o spunem, fiecare cuvânt și fiecare gest ar trebui să poată exprima compasiunea, duioșia și iertarea lui Dumnezeu pentru toți… Suntem chemați să comunicăm ca fii ai lui Dumnezeu cu toți, fără excludere. Îndeosebi, aparține limbajului și acțiunilor Bisericii să transmită milostivire, așa încât să atingă inimile persoanelor și să le susțină pe drumul spre plinătatea vieții, pe care Isus Cristos, trimis de Tatăl, a venit să o aducă tuturor.”
„Cuvântul creștinului își propune să facă să crească comuniunea și, chiar și atunci când trebuie să condamne cu fermitate răul, încearcă să nu frângă niciodată relația și comunicarea. Așadar, aș vrea să invit toate persoanele de bunăvoință să redescopere puterea milostivirii de a însănătoși relațiile sfâșiate și de a readuce pacea și armonia între familii și în comunități.” „Cât aș dori ca modul nostru de a comunica, precum și slujirea noastră de păstori în Biserică, să nu exprime niciodată orgoliul mândru al triumfului asupra unui dușman, nici să îi umilească pe cei pe care mentalitatea lumii îi consideră perdanți și de rebutat! Milostivirea poate ajuta la îmblânzirea adversităților vieții și la oferirea de căldură celor care au cunoscut numai răceala judecății.”
„Stilul comunicării noastre să fie de așa natură încât să depășească logica ce separă clar pe păcătoși de drepți. Noi putem și trebuie să judecăm situații de păcat – violență, corupție, exploatare etc. – dar nu putem judeca persoanele, pentru că numai Dumnezeu poate citi în profunzime în inima lor. Este misiunea noastră să îl avertizăm pe cel care greșește, denunțând răutatea și nedreptatea anumitor comportamente, cu scopul de a elibera victimele și a ridica pe cel care a căzut… Este misiunea noastră principală a afirma adevărul cu iubire. Numai cuvinte rostite cu iubire și însoțite de blândețe și milostivire ating inimile păcătoșilor. Cuvintele și gesturile dure sau moraliste riscă să îi înstrăineze ulterior pe cei pe care am vrea să îi conducem la convertire și la libertate, întărind sentimentul lor de refuz și de apărare.”
Subliniind diferența dintre „a auzi” și „a asculta”, Pontiful a recunoscut că „a asculta nu este niciodată ușor. Uneori este mai comod să ne prefacem că suntem surzi. A asculta înseamnă a acorda atenție, a avea dorința de a înțelege, de a da valoare, a respecta, a păstra cuvântul altuia. În ascultare se consumă un soi de martiriu, o jertfire de sine în care se reînnoiește gestul sacru săvârșit de Moise în fața tufișului care ardea: a-și scoate sandalele din picioare pe ‘pământul sfânt’ al întâlnirii cu celălalt care îmi vorbește. A ști să asculți este un har imens, este un dar care trebuie invocat pentru a trece apoi la practicarea lui.”
Îndreptându-și atenția spre lumea digitală, Sfântul Părinte a spus că „nu tehnologia determină dacă este sau nu comunicarea autentică, ci inima omului și capacitatea sa de a folosi bine mijloacele pe care le are la dispoziție. Rețelele sociale sunt capabile să favorizeze relațiile și să promoveze binele societății, dar pot și să conducă la o ulterioară polarizare și diviziune între persoane și grupuri. Mediul digital este o piață, un loc de întâlnire, unde se poate mângâia sau răni, să se aibă o discuție profitabilă sau un linșaj moral… Accesul la rețelele digitale comportă o responsabilitate față de celălalt, pe care nu îl vedem, dar este real, are demnitatea sa care trebuie respectată. Rețeaua poate să fie bine folosită pentru a face să crească o societate sănătoasă și deschisă la împărtășire.”
