Papa Francisc: Creștinii sunt uniți de misiune și convertire
25.01.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a marcat luni încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, afirmând că toți creștinii sunt uniți de chemarea la convertire și de misiunea de a proclama Evanghelia. „Dincolo de diferențele care încă ne despart, recunoaștem cu bucurie că la originea vieții creștine există mereu o chemare al cărei autor este însuși Dumnezeu”, a afirmat Pontiful la Vesperele celebrate pe 25 ianuarie, în sărbătoarea Convertirii Sf. Paul.
„A ne converti înseamnă a lăsa ca Domnul să trăiască și să lucreze în noi. Pentru acest motiv, atunci când împreună creștinii din diferite Biserici ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și încearcă să îl pună în practică, fac într-adevăr pași importanți spre unitate.” De asemenea Pontiful a accentuat: „Misiunea întregului popor al lui Dumnezeu este de a vesti faptele minunate ale Domnului, înainte de toate Misterul pascal al lui Cristos, prin intermediul căruia am trecut de la întunericul păcatului și al morții la strălucirea vieții sale, noi și veșnice.” Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, din 18-25 ianuarie, este organizată de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și de Consiliul Mondial al Bisericilor.
Prezidând evenimentul din Bazilica San Paolo fuori le mura, Papa Francisc a amintit în predică despre Paul, înainte cunoscut ca Saul, evreul care până la convertire i-a persecutat pe creștini. Citim în Biblie cum Paul a fost aruncat de pe cal și a orbit în drum spre Damasc. A fost „o experiență transformatoare a harului lui Cristos, și în același timp o chemare la o misiune nouă, aceea de a-l vesti tuturor pe acel Isus pe care înainte îl persecuta, persecutându-i pe discipolii Săi. De fapt, în acel moment, Paul înțelege că între Cristos cel viu în veci și adepții săi există o unire reală și transcendentă: Isus trăiește și este prezent în ei și ei trăiesc în El. Vocația de a fi apostol nu se întemeiază pe meritele umane ale lui Paul, care se consideră ‘ultimul’ și ‘nevrednic’, ci pe bunătatea infinită a lui Dumnezeu, care l-a ales și i-a încredințat slujirea.”
Papa a vorbit despre recunoștința lui Paul pentru milostivirea care i-a permis să îi slujească lui Dumnezeu, deși înainte a fost blasfemiator și persecutor. „Milostivirea supraabundentă a lui Dumnezeu este motivația unică pe care se întemeiază slujirea lui Paul și este în același timp ceea ce apostolul trebuie să vestească tuturor.” A observat apoi că experiența lui Paul este asemenea celei a primelor comunități creștine. „Pentru acei primi creștini, ca astăzi pentru noi toți cei botezați, este motiv de întărire și de constantă uimire să știm că am fost aleși pentru a face parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu, realizat în Isus Cristos și în Biserică. […] Aici atingem misterul milostivirii și al alegerii lui Dumnezeu: Tatăl îi iubește pe toți.”
Spre final, Pontiful a invitat la căință: „Să cerem înainte de toate iertare pentru păcatul dezbinărilor noastre, care sunt o rană deschisă în Trupul lui Cristos. Ca Episcop de Roma și Păstor al Bisericii Catolice, vreau să invoc milostivire și iertare pentru comportamentele neevanghelice pe care le-au avut catolicii față de creștini din alte Biserici. În același timp, îi invit pe toți frații și surorile catolici să ierte dacă, astăzi sau în trecut, au îndurat ofense de la alți creștini. Nu putem șterge ceea ce a fost, dar nu vrem să permitem ca povara păcatelor trecute să continue să polueze raporturile noastre. Milostivirea lui Dumnezeu va reînnoi relațiile noastre.” Apoi i-a salutat „pe Eminența Sa Mitropolitul Ghenadios, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, pe Excelența Sa David Moxon, reprezentant personal la Roma al Arhiepiscopului de Caterbury, și pe toți reprezentanții diferitelor Biserici și Comunități ecleziale din Roma, veniți aici în această seară”.
„Aici în fața mormântului sfântului Paul, apostol și martir, păstrată în această splendidă bazilică, simțim că umila noastră cerere este susținută de mijlocirea multitudinii martirilor creștini de ieri și de astăzi. Ei au răspuns cu generozitate la chemarea Domnului, au dat mărturie fidelă, cu viața lor, despre faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi, și experimentează deja comuniunea deplină în prezența lui Dumnezeu Tatăl. Susținuți de exemplul lor – acest exemplu care își însușește ecumenismul sângelui – și întăriți de mijlocirea lor, să adresăm lui Dumnezeu rugăciunea noastră umilă.”

