Oblații Mariei Imaculate: 200 de ani de predicare către săraci

26.01.2016, Roma (Catholica) - Acum două sute de ani, în sărbătoarea convertirii Sf. Paul din 1816, un mic grup de bărbați s-au unit pentru a forma o comunitate apostolică și pentru a face ceea ce Sf. Paul a căutat să facă: să predice Vestea cea Bună a lui Isus Cristos celor săraci și abandonați. Grupul de atunci este astăzi cunoscut ca Misionarii Oblați ai Mariei Imaculate (OMI), unul dintre cele mai mari ordine religioase misionare din Biserică, cu aproape 4.000 de preoți și frați.

Oblații Mariei Imaculate au ca dată de fondare 25 februarie 1816, evenimentul având loc în Aix-en-Provence, în sudul Franței, post-revoluție, în răspuns la situația deplorabilă a Bisericii în mediul rural. Pr. Louis Lougen OMI, superior general al Ordinului și membru permanent al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, a povestit pentru Radio Vatican despre aceste începuturi, de momentul în care Sf. Eugen de Mazenod și patru însoțitori s-au mutat într-o veche mănăstire carmelită. „Acești bărbați, în special Sf. Eugen de Mazenod, au văzut starea în care se afla Biserica din Franța după revoluție. Biserica era ca moartă și folosea des expresia ‘starea deplorabilă a Bisericii’. A dorit atunci o comunitate de preoți care să predice în misiuni. Avea trei obiective: evanghelizarea tinerilor, pastorația prizonierilor și predicarea către săraci, în special în zonele rurale. Viața de comunitate va fi o cale a virtuții; vor crește în virtute și el lega mereu aceasta de eficiența predicării.”

Întrebat despre pregătirile în vederea aniversării a 200 de ani de la fondare, pr. Lougen a amintit ultimul capitlu general al Ordinului, din 2010, când a fost ales superior general. „Am subliniat pregătirea spirituală. Am avut capitlul din 2010, care a fost o chemare la o convertire profundă, personală și comunitară, la Isus Cristos.” În ciuda unui scepticism inițial, a spus el, majoritatea oblaților au înțeles ideea. „Am început să vedem tot mai profund că prin convertirea vieților noastre la Isus Cristos ni se schimbă viețile, iar mărturia noastră devine o mărturie autentică despre Evanghelie. Papa Francisc a spus aceasta repetat: pentru a trăi bucuria Evangheliei trebuie să îl întâlnim pe Isus. La începutul exortației Evangelii Gaudium spune: în fiecare zi trebuie să căutăm o experiență mai profundă a lui Isus Cristos în viețile noastre’, și vorbește din nou și din nou despre convertirea continuă.”

S-a decis astfel organizarea unei pregătiri de trei ani cu o temă specifică pentru fiecare an și doi piloni de reflecție. „Un pilon este împărtășirea credinței noastre, un mod de aprofundare a comuniunii noastre ca frați; creează intimitate spirituală între noi și ne ajută să trăim mai bine ca o comunitate de viață și să ne sprijinim unii pe alții în credință. Celălalt pilon este să căutăm concret ce putem face în comunitatea noastră de viață pentru a arăta că suntem pe un drum de convertire. Concret poate însemna un milion de lucruri. Poate vom folosi mai puțin mașina pentru a folosi mijloacele de transport în comun. Poate fi, într-o comunitate unde nu se roagă împreună, să înceapă să se roage împreună o dată pe zi; este un semn concret de convertire.”

Explicând cele trei teme din anii trecuți, pr. Lougen a spus: „În primul an a fost despre viața comunitară și despre votul de castitate, deoarece merg împreună. […] În al doilea an a fost despre formarea continuă, căci de-a lungul vieții continuăm să creștem: intelectual, spiritual, moral, ca ființe umane, în aptitudinile pastorale, în abilitățile misionare și în votul sărăciei. […] Al treilea an, început la 8 decembrie, este despre misiune, despre cum trăim misiunea, și despre votul ascultării.” La finalul interviului, pr. Lougen a revenit la Sf. Eugen de Mazenod: „Fondatorul a fost un apostol al milostivirii. Din experiența crucii, din iubirea necondiționată a lui Cristos, slujirea sa a devenit mai puțin severă, mai puțin rigidă, mai puțin jansenistă. A dorit să aducă iubirea Mântuitorului la oameni, iar oblații sunt aproape de oameni. Totul vine din acea iubire, din acea căldură a lui Dumnezeu care te face slujitor al milostivirii lui Dumnezeu. Cred că în inima carismei este milostivirea.”