Papa Francisc: Milostivirea Tatălui mai mare decât păcatele tale
07.02.2016, Vatican (Catholica) - La întâlnirea de astăzi cu credincioșii veniți în Piața San Pietro pentru tradiționala rugăciune „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a comentat pe marginea lecturii evanghelice a zilei din ritul latin, cu chemarea primilor discipoli. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică relatează – în redactarea Sfântului Luca – chemarea primilor discipoli ai lui Isus (Lc 5,1-11). Faptul are loc într-un context de viață cotidiană: sunt câțiva pescari pe malul lacului Galileii, care, după o noapte de muncă petrecută fără să pescuiască nimic, își spală și își aranjează năvoadele. Isus urcă în barca unuia dintre ei, aceea a lui Simon, numit Petru, și îi cere să o îndepărteze un pic de mal și începe să predice Cuvântul lui Dumnezeu mulțimii care s-a adunat în număr mare. Când a terminat de vorbit, îi spune să înainteze în larg și să arunce năvoadele. Simon deja îl cunoscuse pe Isus și experimentase puterea miraculoasă a cuvântului Său, de aceea îi răspunde: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele” (v. 5). Și această credință a sa nu este dezamăgită: de fapt, năvoadele s-au umplut cu o așa cantitate de pești încât aproape se rupeau (cf. v. 6).
În fața acestui eveniment extraordinar, pescarii sunt cuprinși de mare uimire. Simon Petru se aruncă la picioarele lui Isus spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” (v. 8). Acel semn miraculos l-a convins că Isus nu este numai un învățător formidabil, al cărui cuvânt este adevărat și puternic, ci El este Domnul, este manifestarea lui Dumnezeu. Și această prezență apropiată trezește în Petru un puternic simțământ al propriei meschinării și nevrednicii. Dintr-un punct de vedere uman, crede că trebuie să fie distanță între cel păcătos și Cel Sfânt. De fapt, tocmai condiția sa de păcătos cere ca Domnul să nu se îndepărteze de el, în același mod în care un medic nu se poate îndepărta de cel care este bolnav.
Răspunsul lui Isus dat lui Simon Petru este asigurator și hotărât: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” (v. 10). Și din nou pescarul din Galileea, punându-și încrederea în acest cuvânt, lasă totul și îl urmează pe Cel care a devenit Învățătorul și Domnul său. Și așa au făcut și Iacob și Ioan, colegi de muncă ai lui Simon. Aceasta este logica ce conduce misiunea lui Isus și misiunea Bisericii: a merge în căutare, „a pescui” bărbații și femeile, nu pentru a face prozelitism, ci pentru a reda tuturor deplina demnitate și libertate, prin iertarea păcatelor. Acesta este esențialul creștinismului: a răspândi iubirea regeneratoare și gratuită a lui Dumnezeu, cu atitudine de primire și de milostivire față de toți, pentru ca fiecare să poată întâlni duioșia lui Dumnezeu și să aibă plinătatea vieții. Și aici, în manieră deosebită, mă gândesc la confesori: sunt primii care trebuie să dea milostivirea Tatălui urmând exemplul lui Isus, așa cum au făcut și cei doi frați sfinți, părintele Leopold și părintele Pius.
Evanghelia de astăzi ne interpelează: știm să ne încredem cu adevărat în cuvântul Domnului? Sau ne lăsăm descurajați de eșecurile noastre? În acest An Sfânt al Milostivirii suntem chemați să îi întărim pe cei care se simt păcătoși și nevrednici în fața Domnului și doborâți datorită propriilor greșeli, spunându-le aceleași cuvinte ale lui Isus: „Nu te teme”. „Este mai mare milostivirea Tatălui decât păcatele tale! Este mai mare, nu te teme!” Să ne ajute Fecioara Maria să înțelegem tot mai mult că a fi discipoli înseamnă a pune picioarele noastre pe urmele lăsate de Învățător: sunt urmele harului divin care regenerează viață pentru toți.
După Angelus
Cu vie îngrijorare urmăresc soarta dramatică a populațiilor civile implicate în luptele violente în iubita Sirie și constrânse să părăsească totul pentru a scăpa de ororile războiului. Doresc ca, prin solidaritate generoasă, să se acorde ajutorul necesar pentru a le asigura supraviețuire și demnitate, în timp ce fac apel la comunitatea internațională ca să nu precupețească nici un efort pentru a aduce urgent la masa negocierilor părțile în cauză. Numai o soluție politică a conflictului va fi capabilă să garanteze un viitor de reconciliere și de pace pentru această iubită și chinuită țară, pentru care vă invit să ne rugăm mult; și acum, toți împreună, să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru iubita Sirie: Bucură-te Marie…
Iubiți frați și surori,
Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viață, cu tema „Milostivirea face să înflorească viața”. Mă unesc cu Episcopii italieni pentru a cere din partea diferiților subiecți instituționali, educativi și sociali o angajare reînnoită în favoarea vieții umane de la concepere până la sfârșitul ei natural. Societatea noastră trebuie ajutată să se vindece de toate atentatele la adresa vieții, îndrăznind o schimbare interioară, care se manifestă și prin fapte de milostenie. Salut și încurajez pe profesorii universitari din Roma și pe cei care sunt angajați să dea mărturie despre cultura vieții.
Mâine se celebrează Ziua de rugăciune și reflecție împotriva traficului de persoane, care oferă tuturor oportunitatea de a-i ajuta pe noii sclavi de astăzi să rupă lanțurile grele ale exploatării pentru a-și recăpăta libertatea și demnitatea lor. Mă gândesc îndeosebi la atâtea femei și bărbați și la atâția copii! Trebuie făcut orice efort pentru a elimina acest delict și această rușine intolerabilă.
Tot mâine, în Extremul Orient și în diferite părți ale lumii, milioane de bărbați și femei celebrează Anul Nou lunar. Urez tuturor să experimenteze seninătate și pace în sânul familiilor lor, care constituie primul loc în care se trăiesc și se transmit valorile iubirii și fraternității, ale conviețuirii și împărtășirii, ale atenției și grijii față de celălalt. Fie ca noul an să aducă roade de compasiune, milostivire și solidaritate. Și pe acești frați și surori din Extremul Orient, care mâine vor sărbători Anul Nou Lunar, să îi salutăm cu aplauze de aici!
Salut toți pelerinii, grupurile parohiale și asociațiile care provin din Italia, Spania, Portugalia, Ecuador, Slovacia și alte țări. Sunt prea multe pentru a le prezenta pe toate! Citez numai pe candidații la mir, cei din diecezele de Treviso, Padova, Cuneo, Lodi, Como și Crotone. Sunt toți aici, îi văd! Și salut comunitatea sacerdotală din Colegiul Mexican din Roma, cu alți mexicani: mulțumesc pentru angajarea voastră de a însoți cu rugăciunea călătoria apostolică în Mexic pe care o voi face peste câteva zile, precum și întâlnirea pe care o voi avea la Havana cu iubitul meu frate Kiril.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
Imagini
