Coreea are nevoie de milostivire mai mult ca oricând
10.03.2016, Seul (Catholica) - „Una dintre principalele intenții de rugăciune în acest Jubileu este reconcilierea peninsulei coreene. Ne rugăm în special pentru frații noștri din nord: Dumnezeu să aibă milostivire de Coreea”. Invocația urcă pe buzele Cardinalului Andrew Yeom Soo-jung, Arhiepiscop de Seul, în timp ce continuă escaladarea tensiunii dintre nord și sud, spre îngrijorarea liderilor marilor puteri mondiale. În Orientul extrem este urgență mai mult ca oricând de o abordare geopolitică întemeiată pe criteriul milostivirii – cum spun observatorii referindu-se la Papa Francisc.
De fapt, Coreea de Nord amenință cu „atacuri nucleare preventive și ofensive” împotriva Statelor Unite și a Coreii de Sud, care au demarat exerciții militare comune, după noile sancțiuni din zilele trecute împotriva Pyongyangului, cele mai dure din ultimii douăzeci de ani, decise în unanimitate de Consiliul de Securitate ONU, cu acordul și al Rusiei și Chinei. Biserica coreeană n-a rămas să privească și a adresat un apel insistent guvernanților de la Seul și Pyongyang să parcurgă din nou „cărări de pace” în peninsula din Asia orientală. Comisia episcopală pentru „Dreptate, pace și reconciliere” a amintit rănile unui conflict care încă nu s-a încheiat oficial, dorind un efort de colaborare și dialog, fundamente pentru a face să reînflorească pacea. „Pacea adevărată este posibilă numai prin iertare și reconciliere”, au amintit Episcopii, invitând să se gândească la generațiile viitoare și reafirmând că „prin rugăciune, Biserica participă la angajarea pentru pace”.
Asupra acestui punct, interpelat de Vatican Insider, Cardinalul Andrew Yeom Soo-jung, Arhiepiscop de Seul, a amintit: „S-a născut o mișcare specială de rugăciune cu ocazia Jubileului Milostivirii. Probabil în nord știu că Biserica trăiește un Jubileu, dar guvernul nu va permite ca să fie activități sau celebrări speciale. Cineva va putea deschide «Poarta Sfântă» în inima sa și să fie în comuniune spirituală cu Biserica universală. Acum lanțul rugăciunii ne unește cu credincioșii de dincolo de cortina de bambus. La Seul am instituit un soi de înfrățire spirituală cu cele 57 de biserici care existau la Pyongyang. Între comunitățile din Arhidieceza noastră, fiecare parohie are angajamentul de a se ruga pentru una dintre cele 57 de biserici din Coreea de Nord, chiar dacă nu mai există. Se pot distruge zidurile unei biserici, dar nu se poate distruge poporul lui Dumnezeu: ca o comunitate de persoane, pentru noi este încă vie.”
„Cealaltă modalitate cu care arătăm apropierea noastră este ajutorul umanitar: condițiile economice ale populației din nord nu sunt bune, există mare suferință și arhidieceza de Seul, precum și tot Caritasul coreean, se ocupă să furnizeze ajutoare concrete pentru frații care se află în mai lipsuri,” Cu privire la credincioșii catolici din nord, Yeom, care este și Administrator apostolic de Pyongyang, afirmă: „În Coreea de Nord nu există preoți și surori și raporturile cu comunitățile locale sunt imposibile, guvernul nu le permite. Condiția este în mod obiectiv dificilă. Am dori să trimitem preoți pentru a celebra Liturghia în timpul solemnităților mai mari din calendarul liturgic catolic. Totuși, din cauza situației actuale, posibilitățile nu par multe. Suntem îndurerați datorită situației de tensiune, dar vom continua să ne rugăm pentru ca să se poată naște alte oportunități.”
„Nu știm câți sunt credincioșii catolici rămași în nord”, afirmă Arhiepiscopul, „și nici care sunt: de fiecare dată când, oricum în cazuri foarte rare, un preot din sud celebrează o Liturghie în Catedrala construită de guvernul din nord în 1988, fețele și persoanele se schimbă. Așadar ne este imposibil să înțelegem dacă sunt credincioși autentici. Navigăm pe întuneric. Știm că în 1955 erau în Coreea de Nord circa 50 de mii de catolici. Dar cei care aveau atunci 20 de ani astăzi au 80. Conform unor estimări ar mai fi rămas circa 3 mii. Dar din păcate nu avem posibilitate de a verifica.” Credința este trăită în tăcere și în ascuns, explică Yeom: „Mulți vor trăi credința ca niște cripto-creștini: am auzit de la un preot protestant că un credincios se ruga în fața unui zid alb pentru că sub hârtia de tapet ascunsese un crucifix. Biserica noastră a avut mereu mare grijă pastorală și umană față de credincioșii din nord: sunt fiii și frații noștri.”
Totuși, speranța nu moare: „Îmi amintesc că într-un prim moment – adaugă el – în Biserica și în societatea coreeană se vorbea despre «misiune» în nord, în timp ce situația de dincolo de frontieră era deja dificilă, fie la nivel de credință, dar și la nivel economic. Apoi, începând din 1995, s-a schimbat paradigma și s-a început să se vorbească despre reconciliere. S-a născut «Comitetul pentru reconciliere». Deja în 1995 s-a desfășurat în Statele Unite o întâlnire dintre credincioși din sud și din nord, cu angajamentul de a se ruga încontinuu unii pentru alții. De atunci, în fiecare marți în Catedrala din Seul se celebrează o Liturghie pentru reconciliere și se face rugăciune cu cuvintele Sf. Francisc de Assisi, valabile și astăzi: „Doamne, fă-ne instrumente ale păcii tale”. (trad. de pr. Mihai Pătrașcu după Vatican Insider, pentru ITRC.ro)
Imagini
