Papa Francisc: Domnul ne este alături, în ciuda văilor întunecoase
14.03.2016, Vatican (Catholica) - O persoană fără acoperiș moartă de frig la Roma, călugărițele din congregația Maicii Tereza de Calcutta ucise în Yemen, locuitorii din așa-numitul „ținut de foc”, din Italia, care se îmbolnăvesc în mod ireversibil din cauza terenurilor contaminate: acestea au fost câteva din faptele dramatice din ultima perioadă amintite de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 14 martie 2016, dimineață, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. În fața acestor „văi obscure” din timpul nostru, unica soluție este încredințarea în mâinile Domnului. Chiar și atunci când nu reușim să găsim un răspuns la întrebarea „de ce?”, pe care ne-o punem în fața unei boli rare ce lovește un copil, să ne încredințăm în mâinile Domnului care nu a lăsat niciodată singur pe cineva din rândul propriului popor care s-a încredințat în mâinile Sale protectoare, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Suzana, o femeie cinstită, este pângărită de dorința necurată a doi bătrâni ai poporului, care erau și judecători, însă ea preferă mai curând să se încredințeze mâinilor Domnului și să moară nevinovată decât să comită nelegiuirea pe care o voiau ei. Inspirându-se din prima lectură din Liturghia zilei, luată din capitolul 13 al cărții Profetului Daniel, Papa Francisc ne-a sfătuit ca, atunci când suntem constrânși să parcurgem o vale întunecoasă, să nu ne temem de nimic: Domnul pășește mereu alături de noi, ține la noi și nu ne abandonează chiar și atunci când avem de parcurs văile întunecoase ale unor situații pentru a căror existență nu găsim un răspuns.
„Când privim astăzi la atâtea văi întunecoase, la atâtea nenorociri, la atâția oameni care mor din cauza foamei, a războiului… Vedem atâția copii cu dizabilități… mulți, foarte mulți, și când îi întrebi pe părinți de ce boală suferă copiii lor, aceștia spun: ‘Nimeni nu știe: medicii îi spun boală rară’. Când ne gândim și la bolile care se provocă prin depozitarea de deșeuri periculoase care poluează pământul, așa cum se întâmplă în așa-numitul ‘ținut de foc’… Când vezi episoade de violență, precum uciderea a patru călugărițe sau refugiați în fața cărora se închid porțile, fiind lăsați sub cerul liber, ajungi să te întrebi: ‘Unde este Domnul?’ ‘Tu ești alături de mine, Doamne?'”
„Și Susana din cartea Profetului Daniel avea același sentiment de nedumerire, dar în același timp avea totală încredere în Dumnezeu.” Amintindu-ne învățătura lui Isus potrivit căreia cine se încredințează Domnului, Păstorul cel Bun, nu duce lipsă de nimic, Sfântul Părinte a explicat că văile întunecoase pe care le avem de traversat sunt limitate, nefiind definitive. „Doamne, învață-mă să mă încredințez mâinilor Tale și călăuzirii Tale, chiar și în momentele urâte, în clipele obscure, în momentul morții”, a spus Sfântul Părinte.
„Ne va face bine astăzi să ne gândim la viața noastră, la problemele pe care le avem, cerând harul de a ne încredința mâinilor Domnului. Să ne gândim la atâtea persoane care nu au nici măcar o ultimă mângâiere în momentul morții. Acum câteva zile, a murit din cauza frigului o persoană fără locuință. Aici, la Roma, un oraș cu atâtea posibilități de a ajuta, o persoană a murit pe stradă, fără nicio mângâiere. De ce, Doamne? Însă eu mă încred în Tine, Doamne, pentru că Tu nu dezamăgești.” „Doamne nu te înțeleg. Însă, fără a putea pătrunde misterul Tău, mă încredințez mâinilor Tale”, a spus Sfântul Părinte în încheiere.