Cardinalul Gualtiero Bassetti este autorul meditațiilor pentru Via Crucis de la Colosseum
16.03.2016, Roma (Catholica) - Cardinalul Gualtiero Bassetti, Arhiepiscop de Perugia-Città della Pieve, este autorul meditațiilor pentru Calea Crucii care va fi prezidată de Papa Francisc la Colosseum, în ziua de vineri, 25 martie 2016. Cardinalul, care a fost timp de circa douăzeci de ani rector al seminariilor mare și mic din Florența, a declarat într-un interviu pentru L’Osservatore Romano, din 16 martie 2016: „Am luat cu nesaț din sufletul Bisericii florentine, un suflet teologal și uman… Printre rugăciunile din meditații am inserat o splendidă poezie a pr. Turoldo, din ordinul Slujitorii Mariei, întemeiat la Florența în secolul al XIII-lea.”
În plus, „titlul pe care l-am ales pentru meditațiile din acest an, ‘Dumnezeu este milostivire’ este și titlul unei cărți – nu dintre cele mai cunoscute, într-adevăr – a pr. Divo Barsotti, în care misticul toscan comentează episodul evanghelic al păcătoasei care intră în casa lui Simon fariseul în timpul prânzului cu Isus.” În interviul apărut pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu, Cardinalul a fost întrebat în ce mod va intra Anul Sfânt în meditații. „Jubileul Milostivirii reprezintă fundalul pe care se mișcă toată Via Crucis”, care dorește să vorbească tuturor oamenilor de astăzi. „Oamenii de astăzi mie îmi apar în mod dramatic nefericiți și suferinzi. Și acest lucru se leagă profund cu Jubileul Milostivirii. În rădăcina cuvântului misericordia, misericors, există de fapt o referință directă la mizeria umană și în mod indirect la suferința zilnică a oamenilor.”
A vorbi astăzi despre suferință, „înainte de toate, înseamnă a afirma că nu este adevărat că suferința este un ‘absurd’, așa cum spunea Sartre. Isus pe cruce a luat asupra Sa păcatele noastre și a murit pentru noi. Și în al doilea rând, înseamnă a recunoaște că în crucile noastre zilnice Isus este cu noi în fiecare zi. Astăzi avem o suferință vizibilă în săraci, în migranți, în bolnavi, în persoanele singure și abandonate. Dar în același timp întâlnim oameni foarte bogați care par să aibă totul, dar care în realitate nu au nimic, trăiesc o viață goală și, în unele cazuri, doresc chiar moartea. De aceea, răul, așa cum a scris cineva, poate să fie și ‘banal’, însă Isus pe cruce furnizează o altă semnificație vieții și indică un drum diferit: cel al convertirii.”
„În meditații am încercat să vorbesc inimii omului și pentru aceasta am dat multe exemple concrete… La fiecare stațiune am încercat să fac o referință la actualitate pentru că, așa cum spune Papa Francisc, ‘Dumnezeu este real și se manifestă astăzi’. De exemplu, am vorbit despre noii martiri care își riscă viața chiar și numai pentru a face o înmormântare și continuă să fie uciși în orice colț al lumii numai pentru că sunt creștini. Am făcut referință la drama migranților și refugiaților care, după ce au fugit de război, își află moartea în fuga disperată spre libertate ori într-o barcă pe Mediterana. Însă, fără îndoială, lucrul cel mai dificil de scris s-a referit la violențele asupra copiilor: cu privire la noii sclavi ai muncii și cu privire la copiii abuzați de adulți. Când scriam acele rânduri am avut senzația că nu foloseam penița pe o foaie de hârtie, ci o daltă pe o bucată de marmură, așa de mare era suferința față de aceste răni.”
Dintre stațiunile Căii Crucii l-au impresionat mai mult trei: „prima, unde este Pilat; a patra, unde este întâlnirea dintre Isus și Maria, și a unsprezecea, cu răstignirea. Toate trei sunt legate de dimensiunea puterii: puterea politică a lui Pilat, care este capacitatea de a da sau de a lua viața în funcție de împrejurări; puterea generatoare a Mariei, care reprezintă capacitatea femeii de a da viața cu un act de iubire; și puterea divină a crucii, care este capacitatea Domnului de a deschide drumul spre viața veșnică, unde ochii omenești văd numai moarte și umilire.”
„După părerea mea, Via Crucis este un rit de mare importanță pentru creștinătate, care însă nu trebuie să fie confundată cu o practică folclorică. Nu poate să fie redusă la o reconstituire teatrală, ci trebuie să fie înțeleasă în profunzimea sa. În centrul acestui rit este crucea și răstignitul. Crucea este un ‘pom rodnic și glorios’, cum spune liturgia. Și răstignitul este ‘de oferire deplină’, cum scria pr. Primo Mazzolari. Prin acest scandal și prin această nebunie, total împotriva curentului față de gândirea din această lume, se împlinește dreptatea lui Isus și se deschide drumul mântuirii.”

