Papa Benedict al XVI-lea: Centralitatea milostivirii divine, un semn al timpurilor
18.03.2016, Vatican (Catholica) - „Cum se ajunge la credință” este titlul interviului acordat de Papa Benedict al XVI-lea teologului iezuit Jacques Servais, publicat joi, 17 martie 2016, în cotidianul Vaticanului, L’Osservatore Romano. Interviul, scris și încredințat în limba germană de Pontiful emerit, a fost citit în contextul unui simpozion organizat la Roma, cu titlul: „Prin intermediul credinței. Doctrina justificării și experiența prezenței lui Dumnezeu în predicarea Exercițiilor Spirituale”, desfășurat la Rectoratul Societății lui Isus din Roma. Interviul a fost citit de către Arhiepiscopul Georg Gänswein, aflăm de pe situl Radio Vatican.
În interviu, se pornește de la chestiunea justificării și de la interogativul privind semnificația credinței și modalitatea de a ajunge la a crede. „Pe de o parte”, explică Papa emerit, „credința este o legătură foarte personală cu Dumnezeu” care, în același timp, „are legătură cu comunitatea fraților și surorilor”. De fapt, întâlnirea cu Dumnezeu ne ajută să ne deschidem, ne smulge din „singurătatea închisă” pentru a fi primiți „în comunitatea vie a Bisericii”, spune Papa Benedict al XVI-lea în continuarea interviului, explicând totodată că o comunitate nu se creează de una singură, nefiind o simplă adunare de oameni cu anumite idei în comun, pe care vor să le răspândească.
„Biserica nu s-a edificat singură, ci a fost creată de Dumnezeu, fiind formată în mod continuu de El”, aspect susținut și de faptul că „în Biserică nu se intră printr-un act birocratic ci grație unui Sacrament”. Joseph Ratzinger indică schimbarea de perspectivă din zilele noastre când, deseori, omul nu mai crede că este necesar să se justifice în fața lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, are impresia că este Dumnezeu obligat să se justifice „pentru toate lucrurile oribile care se petrec în lume” și care, în ultimă instanță, ar depinde de El. Cu toate acestea, în general omul are sentimentul că „Dumnezeu nu poate lăsa să se piardă mare parte din umanitate”.
Pe de altă parte, explică Pontiful emerit, „continuă să existe percepția că avem nevoie de harul și iertarea divină”, definind ca fiind „un semn al timpurilor faptul că ideea milostivirii lui Dumnezeu devine tot mai centrală și mai dominantă”, după cum au indicat Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc. „Sub patina siguranței de sine și a propriei justificări”, scrie Papa Benedict al XVI-lea, „omul din zilele noastre ascunde o profundă conștientizare a propriilor răni și a nevredniciei sale în fața lui Dumnezeu”. „În contextul dur al lumii tehnicizate, în care sentimentele nu mai contează deloc, crește așteptarea unei iubiri salvatoare, care să fie dăruită gratuit.”
Referitor la tema mântuirii, Papa Benedict al XVI-lea amintește că, după Conciliul Vatican II, s-a afirmat conștientizarea faptului că Dumnezeu nu poate lăsa ca toți nebotezații să se piardă. Cristos, întrucât este unic, a fost și este pentru toți, iar creștinii care „constituie trupul Său în această lume” participă la acest „a fi pentru”. „Aceasta nu înseamnă că a fi creștin este ca și cum ai avea un bilet special pentru a intra în fericirea eternă, ci este o vocație de a construi împreună, o vocație a întregului… Noi, împreună cu Domnul pe care l-am întâlnit, să mergem spre ceilalți să încercăm să îl facem pe Dumnezeu prezent în Isus vizibil privirii lor.”
