Papa Francisc: Când dați săracilor, priviți-i în ochi
10.04.2016, Vatican (Catholica) - În discursul de la audiența lunară dedicată Jubileului Milostivirii, de sâmbătă, 9 aprilie, Papa Francisc a spus că pomana nu se rezumă la bani, ci înseamnă a fi atent la nevoile actuale ale persoanei care cere ajutor. „Pomana este un gest de iubire care se îndreaptă spre cei pe care îi întâlnim; este un gest de atenție sinceră față de cel care se apropie de noi și cere ajutorul nostru, făcut în ascuns unde numai Dumnezeu vede și înțelege valoarea actului săvârșit.”
„Deci nu trebuie să identificăm pomana cu simpla ofertă în grabă de bani, fără a privi persoana și fără a ne opri ca să vorbim pentru a înțelege de ce anume are nevoie cu adevărat”, a spus Papa Francisc. Vorbind liber, a subliniat că trebuie să ne oprim, să îi privim în față, în ochi chiar, pe cei care ne cer ajutorul. Întâlnirea din Piața San Pietro a fost a patra din seria de audiențe extraordinare pe care Pontiful și-a propus să le țină pe perioada Jubileului Milostivirii pe lângă cele de miercuri.
„Pomana ar trebui să poarte cu sine toată bogăția milostivirii”, a spus Sfântul Părinte în cateheza sa, observând că termenul „elemosina” din italiană pentru pomană derivă din grecescul pentru milostivire. „După cum milostivirea are mii de căi, mii de modalități, tot așa pomana se exprimă în atâtea moduri, pentru a alina suferința celor care sunt în nevoie.” A citat exemple din Scriptură despre importanța pomenii. „Dumnezeu cere o atenție deosebită pentru săraci”, a spus el; pentru „cei care nu au nimic, pentru străini, orfani și văduve”. Citând un pasaj din Deuteronom despre pomană – „Ci să-i dai fără să fie ceva rău în inima ta” – Papa a explicat că a da celor nevoiași cere „o atitudine de bucurie interioară”. Pomana nu trebuie văzută ca „o povară sau o plictiseală de care să ne eliberăm în grabă”.
Continuându-și cateheza, a amintit că Isus îi ceartă pe cei care dau săracilor doar ca să primească „laudă și admirație”. A mai subliniat că pomana trebuie să fie un sacrificiu, și a exemplificat cu o istorioară din țara sa natală. Pe scurt era vorba de o mamă săracă ce și-a învățat cei trei copii să dea pomană celor ce cereau. Într-o zi a venit un bărbat și a cerșit mâncare când copiii mâncau. Mama le-a spus copiilor să îi cedeze fiecare jumătate din mâncare. A concluzionat astfel: „părinților le spun: educați-i pe copiii voștri să dea astfel pomană, să fie generoși cu ceea ce au”.

