Cardinalul Schonborn: Papa merge la Lesbos pentru a ne aminti cine este aproapele nostru
15.04.2016, Roma (Catholica) - „Arătăm fața unei Europe cu inimă împietrită”. Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena, a comentat astfel știrile care vin din Brennero și decizia de a crea controale severe pentru a evita trecerea necontrolată a imigraților din Italia spre Austria. Andrea Tornielli i-a solicitat un interviu pentru Vatican Insider, tradus pe Ercis.ro de pr. Mihai Pătrașcu.
– Ce reacție vă provoacă ceea ce se întâmplă la granița dintre Italia și Austria și în general, în unele țări europene?
– O senzație de tristețe. Opusul milostivirii, la care ne cheamă în continuu Papa Francisc, este împietrirea inimii. Iată, în Europa trăim o situație de acest tip. În loc să primim, ne gândim cum să ridicăm noi bariere.
– Cum judecați această atitudine?
– Trebuie să încercăm să construim, toți împreună și fără a lăsa singure țările de frontieră sau țările mai mici, o Europă care să nu se învârtă în jurul economiei, ci și al sacralității persoanei umane. Unde au ajuns valorile care ne-au unit? Le-am uitat? Riscăm să fim o Europă cu inimă împietrită. În spatele acestei pierderi de sensibilitate față de aproapele există incapacitatea de a ne înduioșa, de a compătimi, adică de a suferi împreună cu acești frați. Este o pierdere de umanitate, o nouă formă de păgânism. Păgânismul antic, așa cum a repetat de mai multe ori Joseph Ratzinger, era marcat tocmai de insensibilitate.
– Ce semnificație are vizita Papei sâmbătă la Lesbos?
– Întrebarea pe care ne-o adresează Francisc este simplă: unde este fratele tău? Papa, mai întâi cu călătoria sa la Lampedusa și acum cu vizita la Lesbos ne amintește că suntem în fața persoanelor umane. Înainte de a vedea problema sau urgența, există persoane, ca mine și ca tine, și acestea sunt aproapele nostru.
– Există unii care obiectează că nu pot fi primiți toți, în mod nediscriminat.
– A primi și a aminti valorile de bază ale Europei nu înseamnă a nu pune problema modului de a guverna fenomenul migrator și urgențele. Mă gândesc la povara pe care o suportă unele țări care sunt pe marginea colapsului, unde ajung să trăiască aglomerați în tabere milioane de refugiați: vorbesc despre Liban, despre Iordania, despre Turcia, de exemplu. Apoi mă gândesc la avanposturile Europei noastre, la insule precum aceea pe care o va vizita Papa. Trebuie pus mereu în centru demnitatea umană a imigraților, care nu sunt numere pentru statisticile noastre. Sunt femei, copii, tineri, bărbați, bătrâni. Persoane în carne și oase care fug de disperare, care au lăsat toate, care adesea nu mai au o casă.
Până când nu ne vom obișnui să vedem fețele în carne și oase ale persoanelor în spatele numerelor nu vom regăsi acea inimă pe care Europa, Europa creștină, pare că a pierdut-o. Nu ne putem permite să pierdem valorile și principiile de umanitate, de respect față de demnitatea fiecărei persoane, de subsidiaritate și de solidaritate reciprocă, deși în anumite momente ale istoriei, așa cum a amintit Papa Francisc, pot să fie o povară greu de purtat.
– Ce trebuie făcut, după părerea Dvs?
– Există urgențe care trebuie înfruntate cu bun simț, raționalitate și primire, implicând toate țările din Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm niciodată, între altele, responsabilitățile pe care le avem ca Occident față de anumite țări ai cărei cetățeni plătesc consecințele războaielor noastre. Dar în afară de urgență, este nevoie de politici concrete care să ajute țările de proveniență ale migranților să depășească conflictele interne și să se dezvolte garantând pacea. Noi ar trebui să lucrăm pentru a depăși conflictele, nu pentru a le alimenta.
