Papa Francisc: Nimeni nu ne poate lua demnitatea
11.05.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a afirmat că îmbrățișarea tatălui din parabola fiului risipitor ne amintește că nu trebuie să cădem niciodată în disperare, deoarece nimeni și nimic nu ne poate lua demnitatea de copii ai lui Dumnezeu. Indicând spre faptul că tatăl din parabolă a urmărit și a așteptat întoarcerea fiului său mai mic, Pontiful a subliniat cum „cu tandrețe l-a văzut de departe, însemnând că l-a așteptat în mod constant”.
„Milostivirea tatălui este îmbelșugată, necondiționată, și se manifestă încă înainte ca fiul să vorbească.” Chiar dacă fiul îți recunoaște păcatul și își exprimă părerea de rău, „aceste cuvinte se dizolvă în fața iertării tatălui. Îmbrățișarea și sărutul tatălui său îl fac să înțeleagă că a fost considerat mereu fiu, în pofida a toate. Este importantă această învățătură a lui Isus: condiția noastră de fii ai lui Dumnezeu este rod al iubirii inimii Tatălui; nu depinde de meritele noastre sau de acțiunile noastre, deci nimeni nu poate să ne-o ia, nici măcar diavolul! Nimeni nu ne poate lua această demnitate”, le-a spus Papa miilor de pelerini prezenți astăzi în Piața San Pietro pentru audiența generală de miercuri.
Sfântul Părinte s-a oprit asupra scenei finale din parabola amintită, când fiul cel tânăr este îmbrățișat de tatăl, în timp ce fiul cel mare se supără. Când fiul cel mic se întoarce, declarația sa că „nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău” este „de nesuportat pentru inima tatălui”, care îl întrerupe și se grăbește să îi redea semnele demnității sale de fiu, precum haina, inelul și încălțările. Isus, a observat Papa, nu îl descrie pe tatăl ca fiind „jignit și cu resentimente, spunând: ‘te voi face să plătești'”, ci, dimpotrivă, singurul lucru care îl interesează pe tată este ca fiul din fața sa să fie sănătos și în siguranță.
Astfel, parabola ne învață „să nu disperăm niciodată. Mă gândesc la mamele și la tații îngrijorați atunci când îi văd pe copii îndepărtându-se și mergând pe drumuri periculoase. Mă gândesc la parohii și cateheții care uneori se întreabă dacă munca lor a fost zadarnică. Dar mă gândesc și la cel care se află în închisoare și i se pare că viața sa s-a terminat; la cei care au făcut alegeri greșite și nu reușesc să privească la viitor; la toți cei cărora le este foame de milostivire și de iertare și cred că nu merită asta… În orice situație a vieții, nu trebuie să uit că nu voi înceta niciodată să fiu copil al lui Dumnezeu, să fiu copil al unui Tată care mă iubește și așteaptă întoarcerea mea. Și în situația cea mai urâtă a vieții, Dumnezeu mă așteaptă, Dumnezeu vrea să mă îmbrățișeze, Dumnezeu mă așteaptă.”
Papa Francisc a vorbit și despre fratele cel mare, care deși era mereu acasă cu tatăl său, „este atât de diferit” de el. Când îi vorbește tatălui, fiul cel mare o face cu dispreț, fără să folosească cuvintele „tată” sau „frate”, ci în schimb „se gândește numai la sine însuși, se laudă că a rămas mereu alături de tatăl și că l-a slujit; și totuși nu a trăit niciodată cu bucurie această apropiere. Și acum îl acuză pe tatăl că nu i-a dat niciodată un ied pentru a face sărbătoare. Sărmanul tată! Un fiu plecase și celălalt nu i-a fost niciodată cu adevărat aproape! Suferința tatălui este ca suferința lui Dumnezeu, suferința lui Isus când noi ne îndepărtăm sau pentru că mergem departe sau pentru că suntem aproape dar fără a fi aproape.”
A subliniat că „acest fiu ne reprezintă pe noi când ne întrebăm dacă merită să trudim atâta dacă apoi nu primim nimic în schimb”. Când tatăl îi răspunde că „tot ce am eu este și al tău”, logica sa este „aceea a milostivirii”. În conversațiile cu tatăl, ambilor fii le scapă ceva: „nu vorbesc între ei, trăiesc istorii diferite, dar raționează amândoi după o logică străină lui Isus: dacă faci bine primești un premiu, dacă faci rău ești pedepsit; și aceasta nu este logica lui Isus, nu este!” Pontiful a încheiat cu o constatare pozitivă: „Parabola se termină lăsând finalul suspendat: nu știm ce a decis să facă fiul mai mare. Și acesta este un stimulent pentru noi. Această Evanghelie ne învață că toți avem nevoie să intrăm în casa Tatălui și să participăm la bucuria Sa, la sărbătoarea Sa a milostivirii și a fraternității. Frați și surori, să deschidem inima noastră, pentru a fi milostivi precum Tatăl!”
Legături
Imagini
