Papa Francisc: Este nevoie de milostivirea infinită pentru repararea răului și suferinței
02.06.2016, Vatican (Catholica) - Asemenea lui Cristos, preoții trebuie să lase milostivirea să dea sens vieților lor. Această idee a fost subliniată de Papa Francisc în prima sa meditație, intitulată „De la înstrăinare la celebrare” și susținută la Bazilica San Giovanni in Laterano joi, prima dintre cele trei meditații susținute în contextul Jubileului Preoților și Seminariștilor (1-3 iunie), în ampla reculegere sub tema: „Bunul Păstor: Preotul ca ministru al milostivirii și compasiunii, aproape de oamenii săi și slujitor al tuturor”. Prima meditație a fost de la 10AM, a doua la amiază în Bazilica Santa Maria Maggiore, iar a treia de la 4PM în Bazilica San Paolo fuori le mura.
În prima meditație, Papa a reflectat pe marginea parabolei Tatălui milostiv și a fiului risipitor, din Evanghelia lui Luca, în care milostivirea este prezentată ca o iubire în exces a lui Dumnezeu. I-a chemat pe cei prezenți să se gândească la Evanghelie, la sfinți și la propriile lor vieți, la momentele de dificultate și de rușine, când milostivirea a fost dată gratuită. „Dacă, după cum am spus, Evanghelia prezintă milostivirea ca un exces a iubirii lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să vedem unde are cea mai mare nevoie lumea de astăzi, și fiecare persoană din ea, de această iubire care dă pe dinafară. Trebuie să ne întrebăm cum trebuie primită această milostivire. Pe ce pământ arid trebuie să se reverse această inundare cu apă vie? Care sunt rănile ce au nevoie de acest prețios balsam? Care este abandonarea ce strigă după o atenție iubitoare?”
Papa a chemat clerul să reflecteze la „demnitatea rușinată” a acestui fiu rătăcitor și totuși iubit. „Dacă putem cu seninătate să păstrăm în inima noastră balanța între cele două extreme – demnitate și rușinare – fără a lăsa să cădem în vreuna din ele, poate vom putea simți cum inima Tatălui bate cu iubire pentru noi”, a spus el. A continuat vorbind despre cum Tatăl îi caută pe cei păcătoși, subliniind: „El ne atrage la Sine, ne purifică și ne trimite, înnoiți, la fiecare periferie, să ducem tuturor milostivirea. Acel sânge este sângele lui Cristos, sângele noului și veșnicului legământ, vărsat pentru noi toți, spre iertarea păcatelor.”
„Contemplăm acest sânge mergând repetat la inima Sa”, a spus Pontiful. „Acesta este singura noastră comoară, singurul lucru pe care trebuie să îl dăruim lumii: sângele care curăță și aduce pace în orice realitate și tuturor oamenilor. Sângele Domnului care iartă păcatele. Sângele care este băutură adevărată, căci trezește și revigorează ceea ce a murit datorită păcatului.” Și a continuat: „În rugăciunea noastră senină, care fluctuează între rușine și demnitate, demnitate și rușine, să cerem harul de a simți acea milostivire ca dând sens întregii noastre vieți, harul de a simți cum inima Tatălui bate ca una cu inima noastră. Nu este de ajuns să ne gândim la acel har ca ceva de Dumnezeu ne oferă din când în când, atunci când iartă anumite păcate mari ale noastre, pentru ca să putem merge să facem restul noi înșine, singuri.”
Papa a admis că adesea preoții să găsesc prinși între sentimentele de demnitate și rușine, simțindu-se „murdari, impuri, răi și egoiști, dar în același timp cu picioarele spălate, chemați și aleși să distribuie pâinile înmulțite ale Domnului, binecuvântați, iubiți și îngrijiți de oamenii noștri”. „Doar milostivirea poate face acceptabilă această situație. Fără ea, fie credem în dreptatea noastră, asemenea fariseilor, fie ne facem mici, ca cei care se simt nedemni”, a spus Sfântul Părinte. Subliniind că milostivirea este ceva ce ține de libertate, Papa i-a chemat pe preoți să o accepte și să o hrănească, și nu să o respingă.
„În adâncul nostru conștientizăm că este nevoie de milostivirea infinită, precum cea a inimii lui Cristos, pentru a repara tot răul și suferințele pe care le vedem în viețile oamenilor. […] Orice altceva nu este îndeajuns. Putem înțelege atât de multe lucruri doar privind la cineva cu picioarele goale într-o dimineață rece, sau contemplându-l pe Domnul țintuit pe cruce – pentru mine!” A fi „excesivi” în a răspunde la milostivirea excesivă a lui Dumnezeu, a continuat Pontiful, înseamnă a fi complet deschiși la primirea ei și la împărtășirea cu ceilalți, așa după cum vedem în multe exemple din Biblie.
Papa Francisc a încheiat îndemnându-i pe preoți să se roage „Magnificatul” milostivirii, Psalmul 50 al regelui David, „cu care ne rugăm în fiecare vineri la rugăciunea de dimineață”, deoarece „este un Magnificat al unei inimi umile și căite, capabile să își mărturisească păcatele în fața lui Dumnezeu care, în fidelitatea Sa, este mai mare decât oricare dintre păcatele noastre”.
Imagini
